International
Planul sovieticilor de a construi un portavion cu propulsie nucleară dă din nou fiori omenirii
sursa: arhivă EVZ Pe măsură ce Războiul Rece a intrat în anii de amurg, Uniunea Sovietică a devenit din ce în ce mai interesată de construirea unei flote care ar putea provoca dominația navală a Statelor Unite în întreaga lume și ar putea izola continentul sovietic de incursiunile navale în caz de război.
Ca parte a acestui fapt, autoritățile navale sovietice au încercat să dezvolte un supercarrier nuclear, care ar fi îmbunătățit semnificativ capacitatea Uniunii Sovietice de a opera peste ocean. Cu toate acestea, construcția Ulyanovsk-ului a căzut în cele din urmă victima reducerii puternice a resurselor oferite marinei ruse după prăbușirea Uniunii Sovietice.
Alimentat de patru reactoare nucleare KN-3, Ulyanovsk (sau Proiectul 1143.7, așa cum a fost desemnat oficial) ar fi fost primul portavion cu propulsie nucleară al Uniunii Sovietice. Dezvoltarea transportatorului a început ca o evoluție a proiectului anterior care nu a fost finalizat niciodată. Ulyanovsk a fost așezat pentru prima dată în 1988 la șantierul naval al Mării Negre din Nikolayev (cunoscut acum sub numele său ucrainean Mykolaiv).
Proiect de pe timpul Uniunii Sovietice
Liderii navali sovietici au sperat că Ulyanovsk va servi drept răspuns la utilizarea de către Marina SUA a grupurilor de transportatori ca unul dintre principalele sale instrumente de putere militară. În ciuda statutului său planificat ca element semnificativ al unei marine sovietice orientate spre viitor, prăbușirea semnificativă a resurselor și a finanțării disponibile pentru a sprijini construcția Ulyanovskului, cauzată de destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, a făcut ca nava să fie vândută la fier vechi în 1992.
Ne puteți urmări și pe Google News
În momentul în care proiectul a fost anulat, Ulyanovsk era finalizat în proporție de 20% până la 40% și era programat să fie terminat mai târziu în acel deceniu. Dacă ar fi fost finalizat, primul transportator din clasa Ulyanovsk al Uniunii Sovietice ar fi fost un vas masiv cu o deplasare de 85.000 de tone. Ar fi transportat aproape 70 de avioane, inclusiv avioane de luptă Su-33 (versiunea bazată pe transportator a Su-27) și MiG-29K, avioane de avertizare timpurie Yak-44 (a căror dezvoltare a fost anulată după Războiul Rece), precum și diferite variante Ka-27 concepute pentru războiul anti-submarin și salvarea aer-mare.
Un vis spulberat
În plus față de acest contingent de aeronave, Ulyanovsk a fost destinat să aibă 12 sisteme de rachete antinavă P-700 Granit, precum și o varietate de sisteme de apărare antiaeriană, tun antiaerian și sisteme de arme apropiate.
Dacă ar fi devenit operațional, iar Uniunea Sovietică ar fi rămas intactă, Ulyanovsk ar fi servit probabil alături de alte câteva transportatoare proiectate de sovietici. Astăzi, singurul transportator sovietic rămas în Marina Rusă este amiralul Kuznetsov, ale cărui defecțiuni frecvente și centralele nenucleare deficitare l-au făcut mai mult o datorie decât un activ.
În plus față de amiralul Kuznetsov, care a fost construit și finalizat în anii anteriori când a fost comandat Ulyanovsk, Ulyanovsk ar fi servit alături de cele cinci „avioane grele” sovietice din clasa Kiev ale Marinei sovietice - Kiev, Minsk, Novorossiysk și amiralul Gorșkov.
În ciuda capacităților sale promițătoare planificate, Ulyanovsk-ul nu a putut scăpa de efectele prăbușirii Uniunii Sovietice asupra construcțiilor navale și a producției de arme rusești. Având în vedere invazia terestră în curs de desfășurare a Ucrainei de către Rusia, este probabil ca majoritatea resurselor și fondurilor disponibile armatei ruse să fie cheltuite pentru a completa echipamente și stocuri de arme în timpul și după război decât pentru a investi într-un supercarrier precum Ulyanovsk, potrivit Business Insider.
Recomandările noastre
