Problema centrală de securitate a României derivă din intersecția dintre amenințările externe și propriile vulnerabilități interne. Agresiunea rusă, războiul din Ucraina și proximitatea geografică a frontului plasează România într-o zonă de risc acut, în timp ce corupția internă, lipsa investițiilor structurale și expunerea la atacuri cibernetice amplifică senzația unei duble presiuni.

Războiul continuă să evolueze într-o formă hibridă și extrem de fluidă: Rusia lovește infrastructură civilă din Ucraina, lansează drone în apropierea teritoriilor NATO și avansează lent, dar constant, în anumite sectoare din estul Ucrainei. Un episod recent, atacul cu dronă asupra navei turcești MT Orinda, încărcată cu 4.000 de tone de GPL în portul Izmail, a forțat evacuări pe malul românesc al Dunării și a transmis un semnal clar că spațiul de securitate al României poate fi atins oricând de reverberațiile conflictului.

De asemenea, un sabotaj asupra unei linii de cale ferată din Polonia, esențială pentru transporturile către Ucraina, arată că Moscova alternează frontul convențional cu tactici de perturbare menite să slăbească reziliența regională.