Un nou studiu realizat de Columbia University Mailman School of Public Health și Butler Columbia Aging Center a constatat că persoanele care au pierdut un părinte, un partener, un frate sau un copil prezintă semne de vârstă biologică mai înaintată în comparație cu cei care nu au suferit astfel de traume. Îmbătrânirea biologică este declinul treptat al funcționării celulelor, țesuturilor și organelor, ceea ce duce la un risc mai mare de boli cronice.
Un nou studiu
Oamenii de știință măsoară acest tip de îmbătrânire folosind markeri ADN cunoscuți sub numele de ceasuri epigenetice. Studiul, realizat în colaborare cu Carolina Population Center de la UNC Chapel Hill, sugerează că impactul pierderilor asupra îmbătrânirii poate fi observat cu mult înainte de vârsta mijlocie și poate contribui la diferențele de sănătate dintre grupurile rasiale și etnice.
Cercetătorii au utilizat date din Studiul longitudinal național privind sănătatea adolescenților și adulților, care a început în 1994-1995 și a urmărit participanții din adolescență până la vârsta adultă. Ei au măsurat pierderea familială în timpul copilăriei sau adolescenței din studiul longitudinal, urmărind participanții prin diferite valuri și perioade de îmbătrânire.
Cei de culoare au suferit mai multe pierderi
Aproape 40% dintre participanți au suferit cel puțin o pierdere la vârsta adultă, între 33 și 43 de ani. Pierderea părinților a fost mai frecventă la vârsta adultă decât în copilărie și adolescență (27% versus 6%). O proporție mai mare de participanți de culoare (57%) și hispanici (41%) au suferit cel puțin o pierdere, comparativ cu participanții albi (34%).
Ce s-a descoperit
Persoanele care au suferit două sau mai multe pierderi au avut vârste biologice mai înaintate în funcție de mai multe ceasuri epigenetice. Experiența a două sau mai multe pierderi la vârsta adultă a fost mai puternic legată de îmbătrânirea biologică decât o pierdere și semnificativ mai mult decât nicio pierdere. Legătura dintre pierderea celor dragi și problemele de sănătate pe tot parcursul vieții este bine stabilită, dar unele etape ale vieții ar putea fi mai vulnerabile la riscurile de sănătate asociate cu pierderea, iar acumularea de pierderi pare să fie un factor semnificativ.
Cercetările viitoare ar trebui să se concentreze pe găsirea unor modalități de reducere a pierderilor disproporționate în rândul grupurilor vulnerabile și pe furnizarea de resurse pentru a face față și a aborda trauma celor care suferă pierderi, potrivit medicalxpress.