Astăzi prezentăm un nou fragment din declarația scrisă din arest de Eugen Cristescu, șeful celui mai important serviciu secret românesc din timpul ultimului Război Mondial.

Sunt descrise două mari operațiuni de spionaj, aduse în discuție pentru că implicarea în aceste acțiuni a mareșalului Ion Antonescu erau probe că acesta a vrut să scoată România din conflictul armat și chiar negocia un armistițiu, adică erau probe în apărare.

Declarația a fost scrisă în perioada 13-15 aprilie 1946, cu o lună înainte de sentința din 17 mai când lotul ”Ion Antonescu” a fost condamnat la moarte. Această sentință pronunțată pe numele său a auzit-o și Cristescu. El a scăpat de execuție, tranzacționând nume de agenți cu noul ministru al Justiției, Lucrețiu Pătrășcanu. Acesta din urmă a obținut de la Regele Mihai comutarea pedepsei lui Cristescu în detenție pe viață.

În 1950, Cristescu a murit în detenție. Negocierea cu destine nu i-a folosit prea mult.

Câteva lucruri mai trebuie spuse. Deși știa că mărturia lui trebuia să conțină date incriminatoare despre Ion Antonescu, ținta principală a procesului, Cristescu nu a făcut acest lucru, știind că astfel își îngreunează situația. Dovadă stau mărturiile pe care le reproducem astăzi, dar și fragmente anterioare din serialul nostru, cum ar fi episoadele Masacrului de la Odessa sau al Pogromului din Iași,

Un alt element important este discuția despre cedarea Basarabiei și Bucovinei, teritorii care în 1946 erau pierdute din nou. În ciuda faptului că anchetatorii și judecătorii săi erau oamenii sovieticilor, Cristescu spune explicit că renunțarea la aceste teritorii era considerată de toți cei implicați în decizia românească drept o mare dezonoare pe care refuzau să și-o asume!

Fragmentele anterioare din declarație le găsiți aici: 1, 2, 3, 4 și 5.

”Contactele dintre Antonescu și Maniu au continuat pe această cale indirectă până ce au început tratativele de armistițiu”

 

Contactele (dintre mareșalul Ion Antonescu și Iuliu Maniu, prin intermediul șefului SSI n.n.) au continuat pe această cale indirectă până ce au început tratativele de armistițiu și, mai ales, de la venirea Colonelului Chastelain în țară, când Dl. Maniu m-a rugat să intervin la Dl. Mareșal Antonescu pentru ca să-i îngăduie o întrevedere cu Chastelain. I-am răspuns D-lui Maniu că este prematură întrevederea chiar în timpul anchetei, mai ales că germanii erau foarte bănuitori, întrucât, cu trei zile înainte de venirea lui Chastelain în țară, germanii fuseseră informați de la Cairo că va veni în țară un colonel englez, care se va întâlni cu Dl. Maniu la Băile Herculane.

Citește mai departe, GRATUIT, pe Evenimentulistoric.ro

În numărul 15 al revistei "Evenimentului Istoric" puteți citi multe materiale interesante:

• Ce a declanșat catastrofa de la Cernobîl, amănuntul tehnic despre care s-a aflat abia acum,
• Cine a fost ”condeiul din umbră” la redactarea cărții ”Orizonturi Roșii”, a generalului Ioan Mihai Pacepa,
• Masacrarea familiei Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei a fost făcută de un comando format din maghiari. Unul dintre ei va deveni, culmea, un simbol al luptei împotriva comunismului,
• Scrisoarea prin care Ierusalimul îi mulțumea lui Nicolae Ceaușescu pentru acțiunile sale de politică externă.
• O parte din articole le puteți citi pe site-ul www.evenimentulistoric.ro