Alaturi de prieteni si invitati, trupa sarbatoreste azi „45 de ani de ardere”, la Teatrul National din Bucuresti.

Cu admiratori precum presedintele Traian Basescu sau Mona Musca, fostul ministru al culturii, care, odinioara, simteau gustul libertatii ascultandu-le piesele, dar si cu fani adolescenti, care au privilegiul de a-i vedea „pe viu” la concerte in insusi bastionul libertatii, Vama Veche, Phoenixii sarbatoresc astazi 45 de ani de lupta, ardere si renastere, 45 de ani inchinati muzicii. Alaturi de invitati speciali, printre care Johnny Raducanu, Moni Bordeianu, Gheorghe Zamfir si Marius Mihalache, Phoenix va sustine un concert aniversar la Teatrul National din Bucuresti, in aceasta seara, de la ora 18.30.

„Phoenix inseamna rezistenta, durabilitate, renastere. Chiar trecut prin foc, curatit prin foc, trebuie sa renasti. Multi cedeaza si, odata ajunsi cenusa, nu mai revin. De noi se tine acest blestem: renastem, ardem din nou si renastem de fiecare data”, defineste Nicu Covaci trupa Phoenix, una dintre formatiile-fanion ale rockului romanesc.

„Phoenix inseamna libertate” In 1962, cu trei ani inainte ca Nicolae Ceausescu sa devina secretarul general al partidului (de altfel, fara sa banuiasca, „tezele” sale  din 1971 aveau sa-i ajute pe Phoenixi sa-si gaseasca identitatea muzicala), cativa liceeni si studenti timisoreni infiintau formatia Sfintii. Pentru ca nici influentele occidentale din muzica lor, nici imaginea nu corespundeau cu linia impusa de partid, formatia este interzisa sub pretextul ca practica misticismul. La scurt timp, aveau sa-si schimbe numele in Phoenix si considera acest pas o renastere din propria cenusa.

„Cantau la Casa de Cultura a Studentilor, care era arhiplina”, isi aminteste Mona Musca. „Ei insisi erau un fenomen, prin sentimentul de libertate pe care ti-l dadeau, prin pasiunea pe care o transmiteau. De multe ori, la concertele lor aveai impresia ca sala se desface din toate incheieturile, ca explodeaza”, adauga ea.

Directivele lui Ceausescu

Si presedintele Basescu si-a amintit, la ceremonia de decorare a membrilor trupei, de acele vremuri. Traian Basescu a recitat toata poezia „Nebunul cu ochii inchisi”, pe care a tradus-o ca pe „un protest pentru Razboiul Rece, pentru lipsa de libertate si pentru nesiguranta zilelor in care traiam”.

Intre 1965 si 1967, Phoenix canta la un club muncitoresc, de trei ori pe saptamana, iar in acea perioada apar primele compozitii, primele inregistrari. „In 1971, Ceausescu s-a intors dintr-o vizita din Coreea si a impus niste teze menite sa opreasca orice influenta occidentala. Tot ce era arta trebuia sa se inspire din folclorul romanesc.

Atunci ne-am zis: „Vrei folclor, iti dam noi folclor!””, povesteste Nicu Covaci. In acel moment, Phoenix isi schimba radical stilul si, pentru prima data in istoria muzicii romanesti, abordeaza un gen nou, o imbinare a muzicii stravechi, datinilor si ritualurilor precrestine, cu soundul modern si instrumentatiile specifice rockului.

Poetul Serban Foarta, un prieten al artistilor, a semnat, alaturi de acestia, cativa ani mai tarziu, cateva dintre marile hituri ale rockului romanesc. „I-am cunoscut printr-un prieten comun, Andrei Ujica. El mi-a cerut sa facem un prim text pentru ca, in asteptarea unui disc, baietii de la Phoenix aveau cateva melodii fara cuvinte. Textul respectiv avea sa fie, sub titlul „Mica Tiganiada”.

Au urmat trei-patru texte, care, impreuna cu acelea semnate de Victor Carcu, au aparut pe albumul „Mugur de Fluier””, spune Serban Foarta. „Andrei Ujica si cu mine n-am vrut sa ramanem ancorati in niste texte ocazionale si am decis, de acord cu Nicu Covaci, sa scriem cuvintele unui LP impozant pentru vremea aceea: „Cantafabule””, povesteste el. Acest disc este considerat si astazi capodopera formatiei.

Pentru autoritatile vremii, erau dubiosi

Desi reprezentantii regimului comunist nu mai aveau acum ce sa le reproseze, le faceau tot felul de sicane membrilor trupei. „Repetitiile erau o problema dificila, intrucat nu li se oferea o sala adecvata. Repetau la o matusa a lui Covaci - Tusi, cum ii ziceau toti -, cu riscul de a-i alarma pe vecini. Drept urmare, ferestrele erau „blindate” cu plapumi si saltele, ceea ce sporea aerul boem”, mai spune Serban Foarta.

„Ca mai toti nonconformistii vremii, Phoenixii aveau probleme cu ocarmuirea, incepand cu pletele si terminand cu... cupletele, insa ieseau, de obicei, din incurcaturi, gratie aplombului lui Nicu Covaci. Pentru regim erau dubiosi atat prin imagine, prin muzica lor, cat si prin instrumentele de sorginte mai mult sau mai putin occidentala. Cred ca erau singurii din tara care aveau sintetizator”, adauga poetul.

Fuga din Romania In 1976, Nicu Covaci, casatorit cu o olandeza, paraseste Romania. „Erau in relatii bune, prin nu stiu ce intamplare, cu niste olandezi, care i-au oferit lui Nicu si o casatorie strict formala, dar adu-catoare de cetatenie straina. Am participat la acea nunta de pomina, in casa mirelui, la Timisoara”, marturiseste Foarta.

Un an mai tarziu, liderul trupei revine in Romania si ii scoate din tara pe ceilalti membri ai formatiei, ascunsi in boxele Marshall. „A fost cel mai greu moment din istoria noastra: am decis sa ne riscam viata pentru a fi oameni liberi”, marturiseste liderul trupei. Singurul care ramane in Romania este Mircea Baniciu.

„I-am zis lui Covaci ca putem pleca si altfel, ca sa ne mai putem intoarce in tara. Eu n-am vrut sa fug, sa las totul aici”, povesteste Mircea Baniciu. „A doua zi, dupa fuga lor, m-au luat la Securitate si m-au tinut o zi intreaga”, completeaza el.

COMPONENTA

De-a lungul timpului, in Phoenix au activat peste 40 de muzicieni. Formula actuala a formatiei, valabila de trei luni, de la plecarea din trupa a lui Mircea Baniciu, este urmatoarea:

Nicu Covaci, 60 de ani, (1962-prezent): fondatorul si liderul formatiei - chitara, voce, compozitie

Josef Kappl, 57 de ani, (1970-prezent) - bass, voce, compozitie

Ovidiu Lipan Tandarica, 54 de ani, (1974-1978, 1984-1998, 2001-prezent) - baterie

Mani Neumann, 49 de ani, (1978-1981, 1989-prezent) - vioara, flaut, voce

Ionut Contras, 33 de ani, (1998-prezent) - percutie, voce

Cristi Gram, 34 de ani, (2003-prezent) - chitara

Bogdan Bradu, 39 de ani, tenor si mai vechi colaborator al trupei Phoenix, a fost cooptat permanent in trupa din toamna anului 2007 - voce.

"TINERETE FARA BATRANETE"

Razboi cu regimul comunist si „derogari” de la Ion Iliescu Cooptat in trupa la sfarsitul anului 1970, Mircea Baniciu, vocalul trupei, isi aminteste de prima sa intalnire cu Sfintii: „I-am vazut prima data la un banchet al liceului la care invatam. Ei se lansasera deja, eu eram elev”, povesteste el. Cu putin timp inainte de venirea sa in trupa, in vara lui ‘70, Phoenix a sustinut la Timisoara un concert de bine-facere pentru victimele inun-datiilor din acel an, iar solistul de la vremea respectiva, Moni Bordeianu, a protestat la adresa oficialilor prezenti in sala.

„Sunt mii si mii de oameni care cred in noi”

„A doua zi, Phoenixul era desfiintat. Covaci s-a dus insa la Iliescu, pe vremea aceea cred ca se ocupa cu propaganda pentru tineret, si a primit un fel de derogare ca trupa sa se reinfiinteze”, spune Baniciu, care, peste cateva luni, il inlocuia pe Moni Bordeianu, plecat din tara. Pana in 1977, cu Mircea Banicu ca solist vocal, formatia a lansat hituri cantate si astazi, de la „Mugur de fluier” si „Andrii Popa”, la „Mica Tiganiada”, „Te intreb pe tine, soare”. Dupa fuga din tara a Phoenix-ilor, artistul a urmat o cariera solo. Timp de 13 ani, membrii trupei s-au implicat in alte proiecte in strainatate si s-au reunit pentru cateva concerte, pentru ca in 1990 sa revina in tara, unde ii asteapta o surpriza.

La primele concerte sustinute in Romania postdecembrista, spectatorii, multi dintre ei nascuti dupa fuga Phoenixului, stiu toate versurile pieselor. „Cred ca e cea mai mare bucurie a noastra: ne-am intors acasa si am vazut ca sunt mii si mii de oameni care cred in noi”, spune Covaci.

„Phoenix inseamna niste ani frumosi, dar si suferinta unor despartiri iremediabile si poate cea mai importanta experienta de viata”, spune si Mircea Baniciu. „Phoenix e, intr-adevar, un fenomen prin longevitate, prin frumusetea zestrei muzicale si prin tineretea fara batranete”, conchide poetul Serban Foarta.

DIVERGENTE

„Banii au fost vesnica noastra problema”

Mircea Baniciu a parasit definitv trupa in aceasta vara, dupa concertul sustinut in Vama Veche, la Stufstock. Motivul: divergentele cu liderul formatiei, in special cele legate de aspectul financiar. „Vesnica problema in trupa au fost banii. Am pornit la drum ca prieteni, insa, peste patru-cinci ani, am devenit angajatii lui”, povesteste solistul.

„Pe vremea aceea se castiga relativ bine din muzica, insa aproape toti banii ajungeau la Covaci. M-am simtit frustrat si am incercat sa-mi fac dreptate inca de atunci. Am fost mereu oaia neagra a trupei”, marturiseste Mircea Baniciu. Dupa Revolutie, cantaretul a mai facut o incercare, dupa cum marturiseste, si a reluat colaborarea cu Phoenix.

„Am crezut ca lucrurile s-au schimbat, insa dupa putina vreme au luat aceeasi turnura ca inainte de fuga lor din tara. Am facut multe compromisuri pentru public, insa nu mai puteam continua asa”, mai spune Baniciu.