Petrolul libian, vânat de marile companii occidentale

Companiile petroliere occidentale sunt nerăbdătoare să revină în Libia, deşi, în absenţa unei legislaţii clare în acest sens, puţine se vor hazarda să investească miliarde de dolari pentru a creşte producţia.

Înainte de izbucnirea revoltelor în Libia, în primăvară, ţara producea în jur de 1,6 milioane de barili de petrol pe zi, dintre care 1,1 milioane de barili erau controlate de Compania Petrolieră Naţională Libiană, relatează CNN. Numeroase companii petroliere din Occident, printre care italienii de la ENI (E), francezii de la Total,  ConocoPhillips (COP, Fortune 500), Marathon (MRO, Fortune 500), Hess (HES, Fortune 500) şi Occidental (OXY, Fortune 500) gestionau petrolul rămas, cel mai important "jucător" fiind ENI. Sub conducerea lui Muammar Gaddafi, termenii acordurilor din domeniul petrolier erau stricţi. Fostul lider libian impusese taxarea cu 93%  a companiilor occidentale care produceau petrol in Libia. Lucrurile s-ar putea schimba însă în bine pentru occidentali, după moartea colonelului libian.  "Această taxă de 93% era o batjocură. Nici măcar Rusia nu a cerut atâţia bani", spune Fadel Gheit, analist la Oppenheimer.

Analiştii consideră că scăderea acestei taxe la 75%, aşa cum e în Norvegia, ar fi mult mai acceptabilă, iar una pe model american, de 50% ar fi chiar un cadou.

Pe măsură ce producţia de petrol a fost reluată în Libia, noul guvern a decis să menţină vechile taxe impuse în era Gaddafi. Nimeni nu se aşteaptă la o reducere la 50%  a taxei, dar se speră că vor avea loc unele schimbări.

Incident grav la Paris. O mașină a intrat într-o terasă: un mort și trei răniți

Dosarul Diamantelor. Daniel Tudorache, condamnat la 3 ani și jumătate de închisoare

Cele 1,6 milioane de barili de petrol pe zi păreau suficiente pentru a-l mulţumi pe Gaddafi, spune Gheit. Acesta aminteşte însă că foarte puţin din acest izvor de bogăţie era pus la dispoziţia poporului. De asemenea, Gaddafi nu făcea eforturi pentru a reinvesti banii obţinuţi, înapoi în zăcămintele de petrol sau în echipamente.

Acum însă marile companii din Occident nu se vor mai mulţumi cu cele 1,6 miliioane de barili, întrucât posibilităţile Libiei sunt mult mai mari.

Gheit susţine ca este doar o chestiune de timp până când majoritatea producţiei de petrol a Libiei va ajunge pe mâinile unor firme straine.