Aveți, mai jos, povestea unui manuscris - Teatru seminar - semnat de Petre Țuțea și refuzat de editura Scrisul Românesc pe motiv că textul era surprinzător de slab
„(...) A adus un manuscris al lui Petre Țuțea, Teatru seminar. Marin Sorescu (n.r. - pe atunci directorul editurii Scrisul Românesc) i-a făcut recomandarea lui Petre Țuțea să intre în Uniunea Scriitorilor, ca să beneficieze de pensie, pentru că nu avea niciun venit, era muritor de foame. De celebrul orator s-a ocupat studentul, apoi revoluționarul Marian Munteanu. Eram curios să-l tipărim. După ce am lecturat acel manuscris, i-am spus domnului Sorescu că nu putem să-l publicăm pentru că-i vom face rău lui Petre Țuțea. Petre Țuțea apărea mereu la televizor, era sclipitor în interviuri, excelent orator. Eu îl și cunoscusem prin Mihai Pelin, în 1973, și, într-adevăr era o personalitate fascinantă. Dar în scris era mediocru. I-am spus domnului Sorescu că dacă vom publica această carte îi vom face un deserviciu, pentru că este o scriitură mediocră. Trebuia să rămână acel Țuțea din interviuri, cel care apărea la televiziune, acel Socrate al zilelor noastre. Într-adevăr, cartea nu a apărut. Am înțeles că a apărut în altă parte, dar fără vreun ecou esențial. Petre Țuțea rămâne oratorul desăvârșit, omul de mare conștiință”.
Această amintire prețioasă îi aparține lui Tudor Nedelcea (Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor” Craiova) și a fost consemnată în revista culturală Caiete critice, publicație condusă de reputatul critic literar Eugen Simion.