Din cuprinsul articolului
Petre Pandrea - odiseea unui apărător contra curentului. Avocatul originar din Balș-Romanați a fost cumnatul lui Lucrețiu Pătrășcanu.
Petre Pandrea a trăit 64 de ani dintre care aproape un deceniu, în închisorile comuniste.
Petre Pandrea - apărătorul comuniștilor
Petre Pandrea s-a născut ca Petre Marcu la Balș-Romanați, pe 26 iunie 1904. A făcut studii juridice și a fost renumit pentru elocința și pentru erudiția sa. S-a căsătorit cu sora lui Lucrețiu Pătrășcanu, lider comunist și primul Ministru al Justiției din partea acestora. Pandrea a fost un scriitor renumit. A scris memorialistică și lucrări-manifest.
În perioada 1933-1944, când a fost apogeul activității ilegaliștilor comuniști, pro-bono ca și Maurer sau Pătrășcanu, avocatul Marcu-Pandrea i-a apărat pe deținuții comuniști. A reușit ca în multe cazuri, cel puțin să reducă din pedepse. I-a apărat și pe evrei, supuși politicilor antisemite.
Petre Pandrea ajunge închis de comuniști. Confruntările de idei cu Petre Țuțea
Mulți s-ar fi așteptat ca Petre Pandrea să fie un mare lider comunist. Numai că Pandrea a ales în perioada 1947-1948, să-i apere pe național-țărăniști. Asta i-a atras reacția dură a comuniștilor ajunși acum la putere. Mai mult decât atât, în 1953-1958, Petre Pandrea i-a apărat pe călugării marginalizați.
Dacă sub Antonescu, nu a fost închis mai mult de 8 zile, începând din 1948 și până în 1964, Pandrea a stat prin diverse închisori. Din 1948 până în 1952, a fost închis la Ocnele Mari, fără să fie măcar interogat sau judecat. De condamnare, nici vorbă! Din 1959 și până la amnistia din 1964, a ispășit parția o condamnare a 15 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică. În închisoare, Petre Țuțea îi reproșa că tocmai el, amicul comuniștilor ajunsese închis alături de dușmanii de clasă. Mulți și-au amintit calitatea argumentelor a doi oameni care vneau din medii politic-ideologice diferite.
Eliberarea, reabilitarea și sfârșitul
Petre Pandrea a fost amnistiat în 1964. A decedat la București, la 8 iulie 1968. Pe 20 august 1968, a fost reabilitat post-mortem. În 2013, a fost ales post-mortem în Academia Română. Fiica sa, Nadia Marcu-Pandrea, stabilită la Paris a reușit să îi publice numeroase eseuri, lucrări din cele peste 1000 pagini pe care Securitatea le confiscase.
Marele eseist, scriitor, filosof al gândirii rămâne unul dintre cele mai importante și mai demne de studiat personalități ale mediului carceral anticomunist.
