PERSONAJUL SĂPTĂMÂNII. Anghel Iordănescu, „General” pe două fronturi: fotbal și politică

„Antrenorul român al secolului XX” a revenit miraculos în fotbal, pe banca naționalei, după opt ani de pauză provocată de implicarea în viața publică.

Anghel Iordănescu (64 de ani) este „omul momentului” în fotbalul românesc. Atunci când nimeni nu se mai aștepta, „Generalul” a revenit pe banca naționalei, rămasă fără selecționer după demisia lui Victor Pițurcă. Opt ani a stat departe Iordănescu de fotbal, timp în care s-a dedicat politicii, dar absența din fenomen nu s-a văzut. „Tricolorii” au învins Irlanda de Nord și Danemarca (scor identic 2-0) și sunt la un pas de calificarea la Europeanul din 2016.

Astfel, Iordănescu are șansa să încheie en fanfare o carieră prodigioasă. Ca jucător, „Puiu”, așa cum e alintat de prieteni, a marcat istoria Stelei. Cu cele 155 de goluri reușite în intervalul 1968 - 1982, el a devenit cel mai bun marcator al „militarilor”. În Ghencea a câștigat două titluri și patru Cupe ale României, iar la națională a jucat în 64 de partide și a punctat de 26 de ori. Iordănescu este predestinat revenirilor spectaculoase. Retras din activitatea de jucător în 1982, el evoluează în finala de la Sevilla, în 1986, atunci când Steaua câștigă CCE. La acea vreme, „Puiu” învăța tainele antrenoratului de la Emeric Ienei. Devine principal în același an, iar în 1987 câștigă Supercupa Europei. De aici începe o ascensiune fulminantă. Cu Iordănescu pe bancă Steaua joacă în 1988 semifinala CCE, iar un an mai târziu se califică în ultimul act al competiției (scor 0-4) cu AC Milan.

Ajuns pe banca naționalei, în 1993, Iordănescu duce România la CM din SUA. Peste Atlantic s-a consumat cea mai frumoasă poveste a fotbalului autohton. „Tricolorii” au ajuns în „sferturi” și doar neșansa i-a împiedicat să joace o semifinală cu Brazilia. După acea participare de excepție, Iordănescu a primit gradul de general. Ulterior, avea să fie numit „antrenorul român al secolului XX”.

Ion Iliescu l-a convins să nu demisioneze

Lucrurile au mers ca pe roate, în continuare. Naționala s-a calificat la Euro 1996, dar înaintea turneului final Iordănescu a vrut să renunțe, din cauza „blaturilor” din campionatul intern. A fost convins chiar de președintele Ion Iliescu să continue ca selecționer. În 1998, România a bifat ultima prezență la un Mondial. În Franța, „Generalul” și-a condus echipa în „optimi”. Apoi, a renunțat la funcție și a încercat să facă minuni și ca selecționer al Greciei. Nu a reușit la eleni, dar nici pe banca Rapidului. Ademenit de „petrodolarii” din Golf, Iordănescu și-a gonflat conturile după ce a muncit la Al-Hilal, Al- Ain și Al Ittihad, echipe din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Cea de-a doua poveste la națională a fost una cu un final trist. Numit în 2002, a renunțat doi ani mai târziu, după un 1-1 în Armenia.

Implicat în fotbalul mare, Iordănescu a avut două mari puncte de sprijin: familia și religia. Este căsătorit cu Valeria, iar cei doi au patru copii: Edi (36 de ani), Andrei (21), Alexandru (19) și Maria (16).

A fost senator și a candidat pentru funcția de primar general

În 2006, Iordănescu a decis să renunțe la fotbal pentru a se ocupa de viața politică. „Generalul” s-a înscris în PSD, apoi a rămas alături de Gabriel Oprea, prietenul său, în formațiunea acestuia, UNPR. În intervalul 2008 - 2012 a ocupat funcția de senator în Parlamentul României, dar nu s-a remarcat prin inițiative, proiecte sau luări de cuvânt deosebite. În 2012, a fost candidatul propus de UNPR pentru funcția de primar general al Capitalei, dar nu a obținut decât 1,5% din voturile alegătorilor. Indiferent că a activat în fotbal sau în politică, Iordănescu a rămas fidel religiozității care i-a marcat viața. A devenit celebru pentru că în timpul partidelor pupă mai multe iconițe primite de la înalte fețe bisericești. Vinerea ține întotdeauna post negru și a donat sute de mii de euro pentru refacerea și întreținerea bisericilor și mănăstirilor.