Pentru salvarea proiectului european, primiţi Republica Moldova şi Ucraina în UE! | PULSUL PLANETEI

Un întreg aparat de gânditori şi creatori de idei încearcă să identifice posibilitatea relansării şi reenergizării proiectului european.

 Într-adevăr, Uniunea Europeană a acumulat crize suprapuse, de la criza incapacităţii de plată a Greciei, criza datoriilor suverane în toată Europa, valurile de imigranţi, atacurile teroriste, radicalizarea şi recrutarea grupurilor neintegrate de resortisanţi francezi, belgieni, germani, britanici de a doua şi a treia generaţie veniţi din colonii, recrutarea de luptători străini pentru teatrele de operaţiuni teroriste, lipsa de coeziune a Europei, până la Brexit, lipsa de lidership, absenţa încrederii cetăţenului european şi a speranţei în proiectul european.

Liderii europeni, şefi de stat şi de guverne, s-au reunit la Bratislava, în capitala deţinătorului preşedinţiei semestriale rotative a UE, pentru a dezbate formulele de salvare ale Europei. Chiar de la intrare, discursurile nu erau deloc încurajatoare ci din contra, profund sceptice şi catastrofice asupra capacităţii de a soluţiona problemele europene. Uniunea Europeană e în criză, a anunţat Cancelarul german Angela Merkel. Da, Uniunea Europeană poate eşua, a susţinut şi Preşedintele Parlamentului European, Martin Schultz. Reuniunea s-a încheiat cu decizia statelor membre de a-şi asuma proiectul european şi de a crea o foaie de drum până în martie 2017, la împlinirea a 60 de ani de la Tratatul de la Roma, care a lansat Comunităţile europene, cu aborarea de soluţii la toate temele de preocupare ale cetăţenilor europeni.

Departe de a fi un panaceu, soluţiile sunt încă de căutat, summitul de la Bratislava a lansat un proces interesant şi demn de urmărit. În continuare, suspecţii de serviciu abia ieşiţi din şedinţă au contestat fără oprire soluţiile comunitare. Dacă prelungirea sancţiunilor privind Rusia, ca urmare a agresiunii militare din Estul Ucrainei, nu a suscitat discuţii de această dată, Viktor Orban a rămas profund nemulţumit de continuitatea soluţiilor pe tema refugiaţilor, nemulţumire la care s-a alăturat preşedintele polonez, Yaroslav Kaczinski. În rest, bunele intenţii nu au fost neaparat dublate de soluţii convingătoare, chiar dacă la nivelul summitului comunicarea politicilor europene a fost un subiect.

Renunțarea la ora de vară, hotărâre istorică. Argumentele din spatele deciziei

Unul dintre cei mai bogați români, propus candidat la președinție. Are o avere uriașă

Însă nu trebuie căutat prea departe, nici măcar nu trebuie inventate noi proiecte integrative, care să transmită ideea continuării şi adâncirii integrării în cadrul proiectului european – vezi controversa privind Armata Europeană. Asumarea proiectului european rămâne o problemă majoră, la nivelul liderilor naţionali cu orientări populiste, naţionaliste sau alianţe dubioase cu partide de factură extremistă şi eurosceptică la guvernare. Soluţia cea mai la îndemână rămâne politica de extindere a UE. Şi cum la nivelul Balcanilor de Vest stagnarea reformelor este cronică, accentuându- se noi crize politice, abordarea extinderii în spaţiul contiguu, în Est, este de primă importanţă.

Republica Moldova şi Ucraina sunt state unde extinderea vine natural. În cazul Chişinăului, relansarea reformelor devine evidentă, necontestată deja la nivel internaţional. În cazul Ucrainei, se combină situaţia specială, componenta pragmatică – apărarea Europei şi a valorilor occidentale de către Kiev -, piaţa relevantă, plata prin împrumuturi pentru susţinerea efortului de război concomitent cu reformele, care implică şi statele UE, dar mai ales datoria morală faţă de faptul că Ucraina şi-a pierdut o parte din teritoriu şi poartă un război cu Rusia în regiunile sale Estice pentru că a optat pentru integrarea în UE şi semnarea acordului de liber schimb. Şi nu mai vorbim aici despre Memorandumul de la Budapesta 1994, semnat la cedarea armelor nucleare de pe teritoriul său contra garanţii de securitate, acolo unde statele occidentale semnatare nu au putut să respecte şi să prezinte garanţiile oferite.

În ambele cazuri, europenii pot face acest efort, care este mai puţin costisitor decât îşi asumă deja UE, ca şi costuri, susţinând sancţiunile în raport cu Rusia sau susţinând financiar şi prin consultanţa în reforme Kievul. În plus, un fond din 1% din fondurile europene ale statelor membre ar însemna 30 de miliarde de euro care ar putea susţine Ucraina. Nici 10% din banii băgaţi în salvarea Greciei de la prăbuşire, iar nota de plată în acest caz nu este încă încheiată. Cât despre separatism şi teritorii ocupate, în ambele cazuri, Republica Moldova şi Ucraina - ca şi în cazul Georgiei care necesită şi ea urgent liberalizarea vizelor - cazurile speciale reclamă măsuri speciale, iar UE a învăţat să gestioneze deja Ciprul. Un efort mic pentru cea mai de succes politică europeană, care aduce profituri atât statelor membre, cât şi viitorilor membri, revalidează forţa transformatoare a UE, capacitatea de a merge mai departe şi dorinţa de a asigura faptul că nu e permis un drept de veto al unui actor din afara Uniunii faţă de politicile UE şi decizia suverană a statelor aspirante. Un efort minim, un disconfort acceptabil şi lesne de absorbit pentru un gest politic şi vizionar de substanţă.