Mai în glumă, dar mai ales, mai în serios, spuneam zilele trecute că am trecut la reconsiderarea prin reevaluare serioasă a lui Klaus Iohannnis. Tot așa, mai serios decât în glumă spuneam că este greu ca președintele Iohannis să nu-mi devină simpatic, din moment ce este atacat furibund de edecii săi de până mai ieri, liota de jurnaliști deontologi, oengiști, actori, influențeri și tot felul de dogioi, chirili, tăpălăgi și alți agarici, care acum își dau palme din regret pentru că au crezut în sas. Care este momentul? Acela în care, aduși la putere în Guvernul  Câțu, a devenit clar că pluseriștii sunt doar o adunătură de oengiști paraleli cu realitatea, clipă din care, Iohannis a manevrat astfel încât să fie scoși de la guvernare.

Am avut de mai multă vreme bănuiala că președintele Klaus Iohannis își joacă foarte interesant cărțile. Combinațiile în urma cărora l-a trimis în civilie pe generalul Florian Coldea, fostul șef operativ al SRI, și a scăpat de Laura Codruța Kovesi din funcția de șef al DNA, l-au avut drept principal actor, dacă nu și autor. Să ne reamintim pe scurt cele două episoade.

Primul. Episodul trecerii în rezervă a generalului SRI Florian Coldea, așa cum eu l-am consemnat la moment:

Propunerea directorului SRI, Eduard Hellvig, de trecere în rezervă a șefului operativ al SRI a fost provocată de o serie de dezvăluiri ale lui Sebastian Ghiță cu privire la fapte grave. Propunerea s-a transformat instantaneu, imediat după înaintarea ei la Cotroceni în dimineața zilei de marți, 17 ianuarie 2017, într-un decret care l-a transformat pe Florian Coldea într-un civil. Nimeni nu se aștepta ca Iohannis, un as al tergiversărilor cu orice preț, chiar și acela al căderii în absurd și ridicol, nici nu va clipi, atunci când îl va trimite la plimbare pe generalul Florian Coldea.

Așa cum am mai relatat din surse mai mult decât serioase, paralizat de consternare, lui Coldea, când a fost anunțat că președintele l-a trecut în rezervă, și nu i s-a dat doar o pălmuță peste degetele băgate până la umăr în viețile a milioane de oameni, i s-au tăiat picioarele, s-a clătinat și a căzut flasc pe o margine de scaun. I-au trebuit minute bune să-și revină. Era sincer în uluiala sa. Știa că nicio dezvăluire, oricât de gravă, așa cum erau cele denunțate de Sebastian Ghiță despre el, nu te poate arunca la tomberon în România, dacă ești pe placul și spre folosul beneficiarilor Sistemului. În momentul șocului a înțeles că nu gravitatea spuselor lui Ghiță l-a pus pe tobogan, ci voința lui Klaus Iohannis și a celor de deasupra lui, oricine ar fi fost ei.

Cum, și-o fi spus Coldea în acele momente, din banal primar de provincie l-am făcut președinte, i-am arestat și i-am anihilat pe toți cei care îi stăteau în cale și el așa mă recompensează? Ce Iudă! M-a vândut pe 30 de arginți! Chiar era și este convins de rolul mesianic pe care l-a deținut atunci când a transformat societatea românească în „câmp tactic”, atunci când deservit de Kovesi făcea, desfăcea, curma vieți și destine. Nu la multă vreme după ce i-a trecut sezonul din SRI, avea să vorbească despre viziunea sa patologică și să-i prevadă un destin tragic celui care l-a „trădat pentru 30 de arginți”. Adică, un Iuda modern, l-a trădat pe el, pe Coldea, un Mesia întrupat cu vipușcă și epoleți în boscheții de la liziera Pădurii Băneasa.

 

Al doilea. Episodul înlăturării Laurei Codruța Kovesi din fruntea DNA.

Scenariul acestei înlăturări a fost unul complex, menit să creeze o serie de aparențe care să-i conserve lui Klaus Iohannis capitalul de simpatie în ochii electoratului tefelist și ai presei deontoloage. Să ne amintim, decizia CCR din iulie 2018 l-a obligat pe șeful statului să o demită din funcție pe fosta șefă a DNA. În sceneta care i-a prostit bine de tot și pe tefeliști, și pe deontologi, un rol important l-a jucat Simina Tănăsescu, la acea vreme consilier al președintelui Iohannis. Rolul ei în afacerea demiterii lui Koveși a devenit lesne de priceput în momentul în care președintele a numit-o în funcția de judecător la Curtea Constituțională pe fosta sa consilieră, Simina Tănăsescu. O recompensă meritată, am exclamat la aflarea veștii. Nu doar am exclamat, dar am căutat în scris explicația.

Ca o ironie a sorții, profesorul universitar de drept Simina Tănăsescu, fost consilier prezidențial pe probleme juridice, a ajuns la CCR pe locul lăsat liber la sfârșit de mandat de Petre Lăzăroiu. Astfel, ea îi succede omului din cauza căruia a părăsit prin demisie Palatul Cotroceni. În contextul deciziei prin care CCR i-a oferit lui Klaus Iohannis scuza legală de tip „nu a avut încotro” de a o revoca pe Laura Codruța Kovesi, judecătorul Lăzăroiu a relatat public o discuție foarte bizară pe care a avut-o cu consiliera Tănăsescu, la cererea ei și în numele președintelui țării.

Mesajul transmis de consilieră în acea ocazie, catalogat de ea însăși drept „o sarcină ingrată”, fără a fi fost unul de amenințare explicită, era construit în jurul ideii de posibilă  revocare de la CCR a lui Lăzărescu prin decret al președintelui țării. Imediat după ce judecătorul constituțional a dat totul în vileag, Administrația Prezidențială a anunțat că Simina Tănăsescu era în concediu și că discuția pe care a avut-o cu Petre Lăzăroiu a fost una privată, fără nicio legătură cu instituția președintelui. Trei zile mai târziu însă, la întoarcerea din concediu, Simina Tănăsescu a demisionat din funcția de consilier prezidențial.

Cel mai probabil, demisia i-a fost solicitată, pentru că scandalul se întețea. La acea vreme, totul a părut a fi sacrificarea de către Klaus Iohannis a unui om care a încercat la ordin sau din proprie inițiativă acționarea unei pârghii la CCR, în vederea păstrării Laurei Codruța Kovesi în funcția de șef al DNA. Din toată povestea asta, șleahta adulatorilor lui Kovesi, adică grosul electoratului tefelist vânat de Iohannis, a avut toate motivele să creadă că președintele „a făcut tot ceea ce a putut!”. Odată acreditată această senzație, Iohannis a putut să aștepte liniștit decizia CCR, după care, la fel de liniștit, sub semnul lui „trebuie să respect Legea, nu am încotro!”, să semneze decretul de revocare al Zeiței Neprihănite din jilțul de șefă al Olimpului Anticorupției. Ceea ce a și făcut! 

Prin cele două lovituri, în urma unor combinații abile, salvând aparențele de membru al sectei adepților Poliției Politice, Klaus Iohannis reușea ceva ce PSD-ul lui Liviu Dragnea doar se angajase în campania electorală din 2016, reușea anihiliarea Binomului SRI-DNA, prin retezarea ambelor sale capete, Coldea și Kovesi. La aceste două lovituri năpraznice, s-a mai adăugat acum una la fel de importantă, compromiterea pluserismului tefelist printr-o metodă simplă: cooptarea USR în guvernul Cîțu. Ocuparea de către useriști a portofoliilor unor ministere grele, de mare răspundere, printre care Sănătatea în vreme de dezastru pandemic, nu a însemnat altceva decât acceptarea merelor otrăvite din coșul guvernării. Mere din care au mușcat cu nesaț. S-au dovedit în scurt timp că sunt total incapabili, ba chiar că sunt puși pe rele și cu gândul doar la combinații și aranjamente oneroase. Plecarea lor către debaraua politicii a venit astfel rapid, firesc, și doar pe mâna lor, s-au compromis ei pe ei înșiși. Pe viitor nu au cum să mai însemne mare lucru, și-au dezamăgit crunt propriul electorat, iar pe cel nehotărât, nici vorbă să-l mai poată atrage vreodată.

Să-i recunoaștem, așadar, lui Klaus Iohannis meritele! Cele trei reușite, demiterea lui Coldea și Kovesi, plus trimiterea pe tușa a USR, nu au cum să fie străine de voința lui. De aici și furia dontologo-oengisto-tefelistă declanșată împotriva lui.

Știți ceva? Klaus Iohannis mi-a devenit de-a dreptul simpatic!