Am scris de nenumărate ori, încă din timpul prăpădului, că teroarea dezlănțuită de Gruparea de Criminalitate Organizată „Coldea-Kovesi”, în vremea Protocoalelor SRI-DNA, dar și după, va avea consecințe nu doar în planul personal al celor cărora le-au fost distruse viețile. La fel, am arătat că cei 10 ani de Teroare instaurată de Gruparea SRI-DNA-ÎCCJ au făcut pulbere prestigiul judecătorilor, daună ireparabilă multă vreme, pentru că, în fond, ei au consacrat în mandate de arestare și ani de pușcărie toate nelegiuirile Grupării. Aceasta, alături de scăderea pe termen mediu a încrederii în Justiție. Doar o mână de judecători și-a terfelit jurământul sub pingelele încălțărilor, dar ceea ce au făcut cei câțiva este atât de grav, încât o nemeritată anatemă va apăsa vreme îndelungată, pe întreaga breaslă.
Am atras de multe ori atenția, așa cum m-am priceput mai bine, asupra unei consecințe pe care românii nu au de ce să o suporte, aceea a despăgubirilor pe care cetățenii trebuie să le plătească victimelor asocierii ilegale Ofițer SRI-Procuror DNA-Judecător. Eram de părere, încă de ani, era să spun „buni”, că victimele Grupării de Criminalitate Organizată DNA-SRI-ÎCCJ nu vor ezita în a-și obține reparații și despăgubiri. Ceea ce a și început să se întâmple, tot de câțiva ani, de această dată chiar „buni”.
La sfârșitul anului 2015, DNA aresta o femeie însărcinată în luna a 8-a, vă mai amintiți? Arestarea era dispusă de judecătoarea Mariana Ghenea. Cu aceeași ocazie, în același dosar, judecătoarea Ghenea a încarcerat-o și pe avocata Rodica Constantinovici. În cazul avocatei, Curtea de Apel București a stabilit că încarcerarea a fost abuzivă și i s-au acordat 50.000 de lei daune morale. Banii au fost plătiți de noi, să fie foarte clar, pentru că bugetul de stat asta însemnă, „noi”, deși proaspăta pensionară Ghenea ar putea suporta paguba din pensia pe mai puțin de două luni.
La fel, am putut afla către sfârșitul anului trecut că într-o altă mascaradă SRI-DNA, numită Dosarele „ANRP”, judecătoarea Raluca Focșa de la Tribunalul București a obligat statul român să-i plătească avocatei Ingrid Mocanu 500.000 lei, adică 100.000 de euro. Suma reprezintă daune morale pentru patru luni de arest preventiv pe care avocata le-a suferit, în baza unui dosar fabricat de procurorul DNA Dănuț Volintiru și confirmat de fostul șef al Secției I a DNA, Gheorghe Popovici. Și ei, astăzi, pensionari de lux, cu pensii care doar în câteva luni ar putea acoperi despăgubirea acordată victimei, avocata Ingrid Mocanu.
Acum, la zi. Tot către sfârșitul anului trecut, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație formulat de avocatul Robert Roșu și l-a achitat în dosarul „Ferma Băneasa” sub motivul că „fapta nu este prevăzută de legea penală”. Pentru „Completul morții” alcătuit din judecătorii Ionuț Matei, Florentina Dragomir și Ioana Alina Ilie, tot de la Înalta Curte, fapta inexistentă exista, pentru că ei îl condamnaseră pe avocat la 5 ani închisoare. Asta, după ce la fond, Curtea de Apel Brașov îl achitase.
Nu știu dacă avocatul Roșu va solicita despăgubiri pentru că a stat un an în închisoare. Cu atât mai puțin știu dacă acestea i-ar fi acordate, în cazul în care le va cere. Dacă este să mă iau după ce a declarat într-un interviu acordat colegei mele, Adina Anghelescu, asta ar intenționa: „Lupt până la capăt pentru că doar așa pot reechilibra balanța dintre o pedeapsă nemeritată și o condamnare asumată. Statul român trebuie să își asume eroarea deciziei de condamnare până la capăt.” Din același interviu, par să existe și alte argumente, în afara achitării cu care s-a soldat recursul în anulare: „Procurorul de caz, David-Deca, mi-a spus la prima discuție pe care am avut-o, în decembrie 2015, că știe că sunt nevinovat, dar ca mă va chinui dacă nu spun ce dorește dumnealui.”
Știu însă altceva. Deja o tranșă de despăgubiri i-au fost acordate avocatului Robert Roșu, de către Curtea de Apel București, care a obligat DNA să-i plătească 5000 de euro daune morale, pentru „divulgarea fără drept a unor interceptări și date personale din dosarul de urmărire penală”. Un abuz clasic deja, încălcarea flagrantă de către DNA a prevederii constituționale care garantează „prezumția de nevinovăție”, prin care țintele Binomului „Coldea-Kovesi” erau prezentate opiniei publice, prin intermediul televiziunilor și a presei deontoloage, a fi „dușmanii poporului”, exact după tipicul în care, în anii `50, sentințele erau date de „Scânteia”, înainte ca judecătorii să afle pe cine și de ce au de judecat.
De ce magistrații nu suportă din buzunar consecințele crimelor lor, deși legea prevede o astfel de posibilitate? De ce până acum nu a fost aplicată niciodată o asemenea cale? Am mai explicat. Reiau. Din pricina unui cuvânt plasat absolut golănește în Legea 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor. Legea prevede ca: „După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date, statul se poate îndrepta cu o acțiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credință sau gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.” Cuvântul cu pricina este „poate”, „se poate îndrepta”, nu „se va îndrepta”. Ministerul Finanțelor Publice nu a considerat niciodată că este cazul să recupereze prejudiciul de la vreun procuror sau judecător.
De ce Finanțele nu s-au îndreptat niciodată împotriva vreunui magistrat? Și la întrebarea aceasta există răspuns, unul din ce în ce mai evident. Din același motiv din care magistrații ridică o pensie lunară imensă, cam cât o despăgubire medie acordată victimelor lor. Pentru ca noile generații de magistrați să fie liniștite, așezate la adăpost de greutățile zilei, să se simtă în siguranță în calitate de bâte de lux, de plutoane execuție la comandă, fără grija răspunderii.