Atunci când se discută despre politicile de mediu și de folosirea cât mai extinsă a resurselor regenerabile aproape toți dau exemplul Germaniei. Oriunde, din Europa până în America de Nord, toți politicienii văd exemplul Germaniei ca factor de referință în discuțiile despre protejarea planetei și impactul energiei verzi asupra locuitorilor acesteia. O fi chiar așa ?

Germania a lansat încă din anul 2000 noile politici de energie verde și ar fi putut să fie o lecție viabilă pentru toți cei dornici să meargă pe această cale. Dar, subvențiile prea mari pentru energie eoliană și solară au avut un impact costisitor asupra consumatorilor germani care și după 20 de ani încă au nevoie de combustibilii fosili.

În urmă cu douăzeci și doi de ani, Germania intra în fruntea mișcării energiei verzi, implementând „Energiewende”, un program ambițios de subvenții pentru panouri solare și turbine eoliene, cuplat cu reducerea folosirii cărbunelui, petrolului și gazelor naturale. După dezastrul nuclear din 2011, de la Fukushima, Germania a decis să-și închidă și centralele nucleare.

În 2000, mai puțin de 7% din energia electrică a Germaniei provenea din așa-numitele surse regenerabile. Până în 2021, această pondere a depășit 40% din producția de energie electrică a țării și aproximativ 20% din consumul total de energie, inclusiv pentru vehiculele electrice.

Până la sfârșitul anului 2021, înainte ca războiul din Ucraina să ducă la explozia prețurilor, gospodăriile germane plăteau 32 de cenți pe kilowatt-oră pentru electricitate. Rata în Franța, care și-a păstrat industria nucleară intactă, a fost de 23 de cenți, americanii plătind, la acea vreme, un preț mediu de 11 cenți pentru electricitate – aproximativ o treime din ceea ce plăteau germanii. Douăzeci la sută din prețul facturilor de electricitate ale germanilor mergea la o „suprataxă pentru surse regenerabile”, pentru a subvenționa energia eoliană și solară.

Germania a cheltuit enorm pentru a-și crește capacitatea de energie regenerabilă, dar în cazul energiei eoliene și solare, capacitatea nu a furnizat niciodată producția promisă. Potrivit unui raport din 2020 al Institutului pentru Inginerii Electrice și Electronice - IIEE, producția de energie electrică a Germaniei în 2000 a fost la 54% din capacitatea sa totală, cunoscută și sub numele de „factor de capacitate”. Cu toate acestea, până în 2019, în timp ce capacitatea totală de electricitate a Germaniei a crescut dramatic datorită creșterii puternice a surselor regenerabile, factorul său de capacitate a scăzut la doar 20%, în mare parte pentru că generatoarele eoliene și solare erau mai puțin productive decât combustibilii fosili sau energia nucleară.

Factorul de capacitate pentru energia solară a fost de doar 10%, energia eoliană producând, de asemenea, mult sub capacitate, deoarece turbinele nu produc energie în zilele fără vânt, trebuind să fie și oprite și în zilele cu rafale puternice, pentru a preveni deteriorarea palelor. Chiar și în aceste limite, cantitatea de energie produsă de turbinele eoliene este extrem de variabilă, în funcție de cât de tare suflă vântul.

Germania plătește mult să mențină un asemenea exces de putere instalată, se arăta în raportul IEEE, costul mediu al energiei electrice pentru gospodăriile germane  dublându-se din 2000 până în prezent.

O problemă majoră cu energia eoliană și solară este nu numai că nu sunt continue, ci și faptul că tind să genereze cea mai mare putere atunci când oamenii au mai puțin nevoie de ea. Sezoanele de vârf pentru generarea eoliană tind să fie toamna și primăvara, iar cererea maximă de energie are loc vara și iarna, când oamenii au nevoie să se încălzească sau să răcească casele și birourile.

O rețea de energie electrică trebuie să gestioneze variabilitatea uriașă a cererii, trebuie să aibă suficientă capacitate pentru a acoperi cererea de vârf, de exemplu în cele mai calde ore ale verii, dar să aibă și flexibilitatea de a reduce puterea în timpul orelor dimineții sau în zilele de primăvară, când cererea scade considerabil. Deoarece sursele regenerabile sunt imprevizibile în ceea ce privește cantitatea de energie pe care o produc și când anume, acestea adaugă o variabilitate substanțială și pe partea ofertei și implicit a costurilor.

„Întreaga idee de a lua unul dintre cele mai complicate sisteme pe care oamenii le-au inventat până în prezent și a alege să-l derulezi printr-un concurs de factori întâmplători, doar pentru popularitate, este o nebunie și se va sfârși în lacrimi”, declara Peter Hartley, profesor la facultatea de energetică a universității  americane Rice, adăugând: „A încerca să conduci acest sistem prin factorul politic nu este în nici un caz un lucru foarte inteligent”.

Europa este într-o criză energetică. Fabricile se opresc în fața creșterii prețurilor la energie, familiile plătesc cu 50% mai mult pentru fiecare kilowat, aratând cât se poate de clar ce se întâmplă atunci când iei hotărâri pripite, bazate pe idei false – mituri despre o energie care nu garantează decât prețuri ridicate, întreruperi de curent și economii prăbușite.