Peninsula de lângă București. Un loc misterios care ascunde povești neștiute
- Andrei Arvinte
- 3 noiembrie 2024, 08:37
Dinspre București către Fierbinți, drumul străpunge cu greu localitățile lipite precum căpușele de Capitală. Ciorchine de case se perindă în stânga și în dreapta, presărate într-o devălmășie totală. Dar după Moara Vlăsiei, la câțiva kilometri, o răscruce îmbie parcă trecătorul să iasă din realitatea imediată și își caute - măcar pentru câteva ceasuri - un refugiu spiritual. E o ieșire spre o altă lume, ca un portal la capătul căruia se găsește, la propriu, istoria.
O liniște monahală cuprinde întreaga preajmă. Peninsula care desparte râul Pociovaliştea de Lacul Căldărușani este ca oază care a supraviețuit codrilor Vlăsiei.
Are 386 de ani
Sunt 386 de ani de când aici a fost construită Mănăstirea Căldăruşani. La 20 octombrie 1638 se încheia, după numai 100 de zile, această uimitoare ctitorie a lui Matei Basarab, domn al Ţării Româneşti între anii 1632-1654.
Mănăstirea Căldăruşani este un reper în istoria arhitecturii munteneşti, o realizare-cheie pentru înţelegerea arhitecturii religioase a secolelor XVII – XIX, cu o semnificaţie culturală şi memorială aproape necunoscută.
Matei Basarab a cumpărat mereu moşii şi obiecte de cult pentru Căldăruşani. Această înzestrare darnică a locului sugerează ideea că s-a gândit să îşi pregătească un loc de îngropăciune în această biserică, apropiată de capitala statului său.
Odată cu trecerea timpului, Matei Basarab şi-a modificat intenţiile, alegându-şi drept loc de odihnă veşnică Mănăstirea Arnota, acolo unde se aflau rămăşiţele părintelui său, Danciul vornicul.
Unul dintre obiectele de mare preţn de aici, este Tetraevanghelul slavon copiat şi cu miniaturi de popa Vlaicu, special executat pentru mănăstire.
Mărturii
Vestitul cleric și cronicar ortodox sirian Paul de Alep (1627 – 1669), însoţitorul Patriarhului Macarie al Antiohiei în Ţările Române, a fost primul vizitator de seamă care a remarcat caracteristicile impresionante ale Mănăstirii Căldăruşani, în anul 1653: „…o mănăstire măreaţă… Este vestită în această ţară, fiind una dintre cele mai mari… Clădirea este întinsă şi cu totul nouă din temelie, cu o biserică de o nespusă frumuseţe, cu chilii şi încăperi de o măreţie domnească”.
Nicolae Grigorescu și-a pus amprenta asupra bisericii
Începând din anul 1690, mănăstirea a fost folosită ca închisoare, mai pentru adversarii politici ai diferitelor regimuri. Unul din aceştia a fost tocmai Mitropolitul Ghenadie Petrescu, un cleric ortodox român, născut în 1836 la Bucureşti, în familia unor comercianţi.
Marele pictor Nicolae Grigorescu a locuit şi a lucrat la Căldăruşani alături de unul din dascălii săi, monahul Evghenie Lazăr, tocmai în perioada în care tehnica lui s-a rafinat, prin amprenta mai sigură şi mai sugestivă.
Este perioada artistică în care Grigorescu a cultivat portretul, e adevărat, cu o rară eleganţă şi rafinament, şi care a dus la crearea a zece icoane expuse în Muzeul Mănăstirii Căldăruşani.
A găzduit Centrul de Cercetări Geofizice
Cu ocazia eclipsei totale de soare din 15 februarie 1961, aici a fost conceput Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei Române, care a permis realizarea primele înregistrări ale variaţiilor în timp ale câmpului gravitaţional din ţara noastră şi ale seismelor din zona Munteniei.