În opinia jurnalistei Melania Rizzoli trebuie să fie introdusă norma care asigură protecţia legală a medicilor, pentru a-i apăra de riscul acţionării în judecată deoarece decesele s-au petrecut sub directa lor responsabilitate.
În prezent s-a ajuns la 77 numărul medicilor decedaţi din pricina coronavirusului, iar cifra este destinată să se mărească, adăugându-se la lista unui masacru naţional care se pare că nu are sfârşit.
Drama medicilor
Medicii încă scăpaţi de infecţia virală sunt dezorientaţi şi le e teamă să nu greşească, teamă să nu fie infectaţi şi de a nu reuşi să ducă la capăt sarcinile în condiţiile în care se află, cu ritmuri imposibil de suportat, dictate de o urgenţă neaşteptată şi înşelătoare. Urgenţă căreia nimeni nu-i cunoaşte durata şi nu există posibilităţi sigure de a se proteja şi a se apăra.
Muncesc de săptămâni întregi fără pauze, printre paturile de la reanimare ale bolnavilor care sosesc cu ochii ieşiţi din orbite, distruşi de foamea de aer, care cer ajutor fiindcă nu reuşesc să respire, care vin sedaţi, traheotomizaţi, întubaţi şi legaţi de aparatele de respirat, în timp ce infimierii poziţionează cateterele ateriale, venoase, naso-gastrice, vezicale şi rectale.
Este o goană frenetică, cursă contratimp, cu minutele numărate, toţi în jurul unui muribund care în loc să-şi amelioreze situaţia, şi-o înrăutăţeşte. Mor fără oprire, unul după altul, se sting cu sutele în disconfortul general al sanitarilor conştienţi că fac totul fără arme eficace, fără medicamentele cerute, impotenţi împotriva unei boli agresive şi devastatoare, care nu lasă şanse celor mai fragili şi-i ucide nepăsătoare.
O luptă inegală
Toţi medicii şi asistenţii lor sunt de săptămâni obligaţi să-şi modfice propriile scheme cognitive şi de raţionament, asaltaţi de tensiuni emotive care nu le dau răgaz, care-i obligă să-şi asume responsabilităţi fără precedent, care le invadează sufletul şi-i umple de groază, nelinişte şi suferinţă. Şi la un moment dat, în rarele clipe de răgaz îşi trag sufletul acoperindu-se în vreun colţişor, învelit cu cearceaful fostului pacient abia decedat. O luptă împotriva unui inamic invizibil care aduce moarte când decide el, care stinge vieţi liniştit, insensibil la orice medicament, dotat cu o inteligenţă mult superioară aceleia a omului.
Mai puţin decât era prevăzut
Numărul medicilor şi al infirmierilor este de ani de zile inferior faţă de necesităţile sanitare ale ţării, aceia existenţi lucrează dublu decât normal, iar acum triplu. Statul trebuie să dea un semnal puternic şi clar pentru a interveni imediat şi să garanteze toate instrumentele de protecţie individuală pentru această valoroasă categorie şi, mai ales, în decretul „Ai grijă de Italia”, trebuie să fie introdusă norma care asigură protecţia lor legală, pentru a-i apăra de riscul acţionării în judecată, fiindcă 30% din aceia care mor ajung cauze în tribunale pentru decese inevitabile care s-au petrecut sub directa lor responsabilitate, scrie Melania Rizzoli în Libero Quotidiano.