Conform dicţionarului: subst. fem; sentiment de încredere în reuşita unei acţiuni, a unei dorinţe; a doua între virtuţile teologale; nădejde; supoziţie; credinţă; în limba portugheză, de asemenea, aşteptare.
În cuvântul lui Isus: priviţi păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nu strâng în hambare; dar Părintele vostru din ceruri le hrăneşte. Oare voi meritaţi mai mult ca ele? Care dintre voi, oricât şi-ar da osteneala, poate să-şi lungească fie şi cu o clipită viaţa? De ce vă îngrijiţi atât de îmbrăcăminte? Priviţi cum cresc macii pe câmp! Nu muncesc, nici nu vând cu camătă. De aceea vin Eu şi vă spun: nici Solomon, cu toată măreţia lui, nu s-a îmbrăcat aşa ca ei! Or, dacă Dumnezeu îmbracă aşa buruiana câmpului, care azi este, iar mâine o arunci în foc, cum să nu facă El mult mai mult pentru voi, oameni necredincioşi ce sunteţi! (Matei, 6: 26-30)
La grecii din Antichitate: într-unul dintre miturile clasice ale creaţiei, un zeu, furios că Prometeu a furat focul şi astfel a dat independenţă oamenilor, o trimite pe Pandora să se căsătorească cu fratele său, Epimeteus. Pandora aduce o cutie, pe care era interzis s-o deschizi. Dar, la fel ca şi în mitul creştin al Evei, curiozitatea e mai tare decât interdicţia: ridică acest capac pentru a vedea ce era înăuntru şi, în clipa aceea, toate nenorocirile din lume ies şi se răspândesc pe Pământ. Nu rămâne decât un singur lucru înăuntru: Speranţa, singura armă cu care se putea lupta împotriva nenorocirilor răspândite peste tot.
Cele mai importante patru speranţe ale umanităţii: 1)Venirea lui Mesia (în cazul creştinismului, revenirea pe Pământ a lui Isus, iar în cazul islamului şi iudaismului, prima venire); 2) Vindecarea cancerului; 3) Descoperirea vieţii extraterestre; 4) Pacea universală (sursa: investigaţie asupra celor mai de succes titluri de prima pagină din ziare, 1996)
Un caz real: la vârsta de 5 ani, Glenn Cunningham (1909-1988) a suferit arsuri grave pe picioare, iar medicii nu dădeau speranţe în privinţa recuperării. (...) În 1934, a bătut recordul mondial la 1.500 metri cu patru minute şi şase secunde. A fost sărbătorită drept atleta secolului la Madison Square Garden.
Într-o povestire hasidică (tradiţia iudaică): La sfârşitul celor patruzeci de zile de potop, Noe a coborât din arcă. A ieşit plin de speranţă, a aprins tămâie (...) Şi s-a plâns: „Oh, Atotputernice, dacă cunoşteai viitorul, de ce l-ai mai făcut pe om?! Numai pentru plăcerea de a-l pedepsi?“ Un parfum cu trei miresme s-a ridicat spre ceruri: tămâia, izul de lacrimi al lui Noe şi aroma faptelor lui. Şi veni răspunsul: „Rugăciunile unui om drept sunt totdeauna auzite. Îţi voi spune de ce am făcut toate astea: pentru ca să-ţi înţelegi opera. Tu şi urmaşii tăi vor simţi speranţa şi vor reface mereu o lume care a venit din nimic (...)“ Cele mai importante patru speranţe individuale: 1) Găsirea perechii iubite; 2) Fără probleme financiare; 3) Fără boli; 4) Nemurirea (sursa: „Cartea listelor“, Irving Wallace, 1977).
Speranţa de a nu fi uitat: marele calif Alrum Al-Rachid a hotărât să construiască un palat care să amintească despre grandoarea domniei lui. Lângă terenul ales era o colibă. Al-Rachid i-a cerut ministrului să-l convingă pe stăpân - un bătrân ţesător - să vândă pentru ca s-o poată dărâma. Ministrul a încercat toate mijloacele, dar fără succes; ajuns la palat, unii au spus să-l gonească pur şi simplu pe bătrân.
„Nu - răspunse Al-Rachid. Va deveni parte din moştenirea pe care o las poporului meu. Când vor vedea palatul, vor spune: a fost un mare calif. Şi când vor vedea coliba, vor spune: a fost un om drept, pentru că a respectat dorinţa celorlalţi“.
Recomandările noastre
