O carte care vorbește în imagini, ca o frescă a credinței noastre, a românilor, o credință autentică. O continuitate, de la prima sămânță aruncată aici de Sfântul Apostol Andrei până în zilele noastre.
Volumul a fost lansat joi seară, la librăria Bizantină, din București. Pentru că e vorba de credință, iar această carte este și o mărturisire a credinței autorului și a celor veniți să participe la lansarea ei, evenimentul a început cu o rugăciune. Părintele profesor Constantin Coman, istoricul Petre Guran, pictorul Horea Paștina, prieteni ai autorului, maestrul Paul Gherasim, un model de credință.
Iată ce spune istoricul de artă Petre Guran despre acest volum. Am extras câteva fragmente, pentru că toată „explicația” merită citită în contextul privirii imaginilor.
„Referința din titlu la Sfântul Apostol Andrei este metafora unui creștinism antic, dar în mod continuu atestat pe teritoriul etnogenetic al românilor, în același timp constitutiv al conștiinței istorice a neamului românesc. Construită pe mențiunea din Istoria bisericească a lui Eusebiu de Cezareea privitoare la ținuturile evanghelizate de Sfântul Apostol Andrei, între care se numără atât ținuturile balcanice, cât și ținutul Sciției, metafora andreiană evocă un început simbolic al creștinismului pe teritoriul României de azi, dar și o fidelitate față de începuturi înțeleasă ca patrimoniu al Ortodoxiei.
Demersul pictorului Paul Gherasim preia simbolul întemeierii apostolice și construiește un discurs vizual despre perenitatea unei civilizații care, trecând dincolo de discuții oțioase despre certitudinile începuturilor istorice, poate fi socotită bimilenară. Scopul cărții este
de a argumenta estetic realitatea acestei perenități, vitalitatea și autenticitatea unei opere culturale izvorâte dintr-o credință, cea în Învierea din morți a lui Iisus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu. Că e vorba despre jertfă și înviere o demonstrează imaginile cu care se deschide volumul: o alternanță repetată de cruci și morminte/puneri în mormânt, care deodată sunt întrerupte de ferecătura Evangheliarului cu scena Anastasis, apoi de imaginea liturghiei pascale cu lumânările aprinse și fila de manuscris psaltic cu titlul Rânduiala care se cântă în sfânta și prealuminata zi a Învierii Domnului nostru. Urmează dimineața pascală deasupra satului românesc, când se risipește ceața necunoștinței și se ridică vălul pentru a vedea îngerii slavoslovind împreună cu toată făptura pe care o întruchipează privighetoarea. Imaginea este o referință delicată, dar puternică, la limba în care pasărea de noapte luscinia megarhynchos este numită privighetoare, nume derivat de la slujbele de pervigilia (priveghi) pe care le rosteau monahii sciți (din Sciția Minor) în latină. Metamorfoza lingvistică devine la capătul unui ciclu complex de aculturații, în care își găsesc locul și greaca și slavona, limba liturgică a creației”.
Imaginile, martorul credinței noastre a românilor, o carte, o mărturisire a autorului, ca un imn închinat lui Dumnezeu.
Volumul a apărut la editura Doxologia.