Dacă pentru creştinii catolici din toată lumea, săptămâna aceasta este Săptămâna Luminată, pentru noi, ortodocşii din România, a fost săptămâna când ne-am luminat asupra batjocorii la care am fost supuşi de când a început pandemia.
Nu vreau să folosesc cuvinte mari, deşi aşa s-ar cuveni în Postul Mare, pregătindu-ne pentru Paşte, cea mai mare sărbătoare religioasă a noastră. Nu vreau să mai reamintesc despre venirea Sfântului Andrei pe meleagurile noastre, despre crucea sa, care seamănă izbitor cu semnul X, care reprezintă nemurirea la daci, magistral sintetizat în Coloana Infinitului.
Nici despre faptul că poporul nostru s-a născut creştin. “Până nu-l găseşti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ţi găsesti nici sensul tău, nici sensul lumii.”- spunea părintele Arsenie Boca. Noi l-am găsit încă de la început.
Am să mă refer la lucruri mici. Făcute de oameni şi mai mici. La o nenorocită de bucată de hârtie, care a luat în derâdere durerea şi tradiţiile a mii de români.
Mai întâi, o comparaţie. În anul 1816, pe vremea Ciumei lui Caragea, Ioan Stoicescu, un ploieștean aflat în acel timp la București, martor ocular la ceea ce se petrecea, a scris: „Această pestilență era foarte îngrozitoare, astfel că în douăzeci și patru de oare muriau peste o mie de indivizi numai în București. Fiecare naționalitate ce se afla în Capitală își avea oamenii săi, cărora li se zicea ciocli; aceștia erau meniți să înmormânteze cadavrele celor ce muriau de această pestilență, pe care îi cărase la spitalul numit Dudescu, afară din București. Acești ciocli ce cărau morții erau mai cumpliți decât fiarele sălbatece, căci puneau pe morți ca lemnele în car și de-asupra morților pe cei bolnavi”.
Şi acum, să revenim în zilele noastre: „Personalul echipei medico-legale implicat în manipularea cadavrului pulverizează produse biocide de tip TP22 sau soluție de formaldehidă peste cadavru, apoi se introduce în doi saci rezistenți de vinil, astfel: după fiecare introducere a cadavrului în sac se pulverizează produs biocid de tip TP22 sau formol, folosind un echipament de pulverizare fină. Ulterior, corpul învelit în cei doi saci de vinil se introduce în sicriu, se pulverizează produs biocid de tip TP22 sau formol, urmând a se închide și sigila sicriul înainte de ieșirea din instituția medico-legală și predarea către aparținători, cu obligația de a nu-l mai deschide ulterior. Familia este cea care aduce sicriul în care se pune cadavrul”. (Protocolul specific privind managementul în caz de deces al pacienților infectați cu noul coronavirus (SARS-CoV2)
După cum vedeţi, diferenţa între atunci şi acum este doar de biocide. În rest, aceeaşi barbarie. Cadavrele dezbrăcate, azvârlite în saci de plastic şi familiile obligate să le înmomânteze imediat după ce au fost luate de la morgă. Pentru a se respecta rapiditatea înmormântării, unele înhumări s-au făcut noaptea, la lumina farurilor unor buldozere.
Dacă pentru începutul pandemiei de coronavirus, poate am fi găsit o scuză acestor tâmpenii – virusul nu era cunoscut, nu se ştia dacă un decedat mai este contagios sau nu, deşi nimic nu poate explica de ce este îngropat dezbrăcat şi nu cu haine pe el, dacă tot este manipulat de oameni în costumaţie de protecţie – acum, la un an de la declanşarea pandemiei, când ştim atâtea despre ea, când avem vaccinuri, când se ştie foarte clar că morţii nu pot răspândi virusul, de ce totuşi, în România, s-au păstrat aceste reguli? Morţii băgaţi dezbrăcaţi în saci din plastic şi aruncaţi rapid în groapă? Răspunsul este simplu.
Pentru că aşa a vrut noul Patriarh, Vlăduţ, noul mitropolit Andreea Moldovan şi vechiul mullah, Raed Arafat. Pur şi simplu, aşa au vrut ei. Să schimbe regulile şi ritualurile de înmormântare la un popor care s-a născut creştin.
Iată şi dovada aplicării regulii bunului plac, dar şi a prostiei şi mârşăviei. De mai bine de o lună de zile, pe masa lui Vlad Voiculescu, cel care ţine loc de ministru al Sănătăţii, se afla un document semnat de toţi reprezentanţii cultelor recunoscute în România, dar şi ai DSP. În documentul care aşteapta doar să fie semnat ca să intre în vigoare, se cerea modificarea ordinului de ministru care prevedea aruncarea în groapă a morţilor, fără haine şi cu o slujbă religioasă, care mai apuca, făcută la repezeală. Documentul a zăcut acolo aproape o lună, fără ca nimeni să se sinchisească de el. Timp în care mii de aparţinători, nu au putut să şi-i înmomânteze pe cei dragi aşa cum se cuvine. Aşa cum o cere religia şi tradiţia. Vlad Voiculescu, pur şi simplu, nu a citit acest document. Dovadă, la conferinţa de presă, habar nu avea ce conţine. Ministrul Sănătăţii habar nu avea că există un ordin emanat de la ministerul pe care crede că îl conduce, că morţii se îngroapă repede şi fără haine pe ei.
Să fi fost doar o simplă prostie? Un ministru de doi lei, care nu are măcar bunul simţ să citească documentele pe care le are pe birou? Prostie este, sigur. Dar numai atât? Ba şi rea-voinţă, fără discuţie. Vlăduţ şi-a delegat atribuţiunile, că el nu este capabil de nimic, doamnei secretar de stat Andreea Moldovan. Care este şi ea complice la această barbarie a înhumării morţilor dezbrăcaţi. Care nu ar fi mişcat un deget ca să se repare această nemernicie, dacă nu mureau la intervale scurte de timp, trei mari vedete ale muzicii lăutăreşti şi toată această cruzime a ieşit la iveală. Dar ceilalţi 20 de mii de morţi declaraţi de covid? Familiile acestora care au fost obligate să-i îngroape repede, dezbrăcaţi şi înveliţi în doi saci?
Cine răspunde pentru asta? Cine răspunde pentru această lună de batjocorire a morţilor românilor? Cine răspunde pentru durerea în plus care a fost provocată de această aberaţie legislativă românilor care şi-au pierdut pe cei dragi? Cine răspunde de schimbare fără nici o logică a ritualurilor de înmormântare ale noastre, vechi de 2000 de ani? Patriarhul Vlăduţ? Mitropolitul Andreea Moldovan? Mullahul Arafat?
Niciunul, desigur. Arafat, speriat de faptul că se pregăteau demonstraţii împotriva lui, s-a uşchit în Iordania, de unde a revenit mai înţelept şi a făcut un pas înapoi, de dragul funcţiei. A fost de acord cu ce scrie în documentul uitat pe masa ministrului Sănătăţii. Vlad Voiculescu, după ce s-a făcut de râs la conferinţa de presă, şi-a cerut scuze pe fb., după care a promis că va îndrepta situaţia. Andreea Moldovan, care a spus că-şi doreşte din tot sufletul un lockdown pe perioada Sărbătorilor Pascale? Cum spuneam, niciunul. Cel puţin deocamdată.
Şi cine să-i tragă la răspundere? Stăpânii lor din al căror ordin, pentru a treia oară, Catedrala din Timişoara a fost înfăţişată grafic fără cruci pe turle, pe afişul care îndemna timişorenii să se vaccineze? Cei care sting televizorul ca să nu vadă cum, în miez de noapte, sunt scoși bolnavii din Spitalul Foișor și trimiși acasă cu mașini personale, chiar dacă abia fuseseră operați? Când eram mici şi jucam fotbal în curtea şcolii, la trei cornere, se bătea un penalty. Voi aţi comis-o de trei ori. Din prostie şi din rea-voinţă. N-ar fi cazul acum să executăm şi noi un penalty?