După alegerile din decembrie 1937, în care Partidul Totul pentru Ţară, al extremei drepte, a ieşit pe locul al treilea şi, în urma negocierilor politice, a rezultat guvernul Goga-Cuza, regele Carol al II-lea a înţeles că turbulenţele politice din anii anteriori, pe care a încercat în 1936 să le combată printr-o lege a cenzurii, pot lua o turnură incontrolabilă, revanşardă, în special din partea legionarilor, dar şi a altor curente politice care contestau regimul democratic parlamentar.

La 10/11 februarie 1938, regele Carol al II-lea a impus schimbarea de guvern, înlocuind guvernul Goga-Cuza cu guvernul condus de patriarhul Miron Cristea, care a luat măsuri de restabilire a ordinii şi de instituţionalizare a noului regim, proclamând prin decretul regal nr. 856 din 11 februarie 1938 starea de asediu în toată ţara, fiind îndreptat, cu precădere, împotriva Gărzii de Fier conduse de Corneliu Zelea Codreanu.

Ministerul de Interne condus de Armand Călinescu preia controlul asupra administraţiei, prin numirea unor prefecţi miltari.

Autorităţile militare aveau dreptul de a face percheziţii, de a exercita cenzura, de a opri sau dizolva orice adunare şi a fost revocată convocarea corpului electoral.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric