Când scriu aceste rânduri, verdictul justiţiei pare iminent. Toate datele converg în aceeaşi direcţie. Felix s-ar putea să ajungă după gratii, alături de Adrian Năstase, Gigi Becali, Sorin Ovidiu Vântu şi alte personaje de acelaşi gen.
Toţi aceşti profitori au beneficiat de umbrela acelui sistem de maxim cinism şi patologic clientelism pe care l-a pus în funcţiune fostul activist comunist Ion Iliescu, emanaţia nomenclaturii, ajutat de "politicieni" gen Cozmâncă şi Hrebenciuc. Cel puţin până la alegerea lui Emil Constantinescu că preşedinte, serviciile de informaţii au participat la acest sabat al corupţiei.
Toţi aceşti oameni au tratat România că pe o pradă, şi-au construit averile prin tot felul de şarlatanii şi matrapazlâcuri, au profitat de laxitatea justiţiei şi de complicităţile oferite de baronii fesenişti deveniţi caizi pesedişti. Ascensiunea lor s-a petrecut sub semnul dispreţului total pentru lege, pentru procedurile legale şi pentru normele impersonale care trebuie să guverneze actul democratic. Lipsa de ruşine a fost statuată că reţeta a succesului. Vulgaritatea limbajului s-a combinat cu practicarea tehnicilor de isterizare a populaţiei. Aberaţiile regimului pontocratic îşi află originea în paradigmă obscenităţii publice (un termen propus de Andrei Pleşu) dezvoltată de echipa felixiota.
Nimeni nu întruchipează mai terifiant abisul moral al tranziţiei decât patronul trustului "Intact". Nu voi intră aici în analiză tenebroaselor dedesubturi securiste ale genezei averii sale post-decembriste. Nu mă voi ocupă nici de păienjenişul sulfuros al acaparării unor proprietăţi de stat şi al unor privatizări mafiotice. Despre aceste lucruri trebuie să vorbească justiţia. Dar voi spune că, prin eforturile sale de o demonică perseverenţă, Dan Voiculescu a patronat poluarea sistematică a spaţiului public românesc, a încurajat delaţiunile, şantajul, călcarea în picioare a demnităţii umane.
Fac parte eu însumi din acea "categorie" pe care "Antenene" urii au identificat-o drept una a "duşmanilor poporului". Este vorba de intelectualii care au refuzat să participe la orgiile propagandistice anti-Băsescu iniţiate de Felix şi oamenii lui. Culpă noastră a fost că nu am crezut şi nu credem că în ultimii zece ani România a trăit într-o dictatură. Mai grav, chiar dacă putem fi în dezacord cu Traian Băsescu asupra unor chestiuni, nu închidem ochii asupura cauzei principale a urii pe care i-o nutresc Voiculescu, Ponta, Năstase, Severin, Copos, Vântu, Dragnea, Ilie Sârbu, Fenechiu, Tăriceanu, Daniel Barbu, Ciuvică, Zoe Petre, Chiuaru, Ciorbea şi ceilalţi: apărarea şi consolidarea statului de drept, faptul că România nu mai este o Biafra a justiţiei.
Nu există mârşăvie care să nu fi fost proferată la adresa lui Andrei Pleşu, H.-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu şi Mircea Mihăieş. Nu există infamie care nu fi fost azvârlită înspre ziarul "Evenimentul zilei", către Grupul pentru Dialog Social, către revista "22", către platforma "Hotnews". Din nefericire, între cei care au marşat la aceste linşaje, ba chiar le-a savurat, s-a aflat şi cel care şi-a închipuit că va fi prezidenţialul USL, Crin Antonescu. Acesta avea să afle pe propria piele ce înseamnă răzbunarea patronului. Universul lui Felix se împarte în două grupuri: slugile şi inamicii.
În concluzie, Dragoş Paul Aligică are dreptate când scrie pe Facebook: "Condamnarea lui Voiculescu nu trebuie să fie decât începutul. Cea mai mare greşeală: publicul să se declare satisfăcut de încarcerarea escrocului naţional şi să uite ce e mai important. Anume: Acest cancer public nu ar fi fost posibil fără complicitatea şi suportul unui număr de colaboratori, indivizi de factură similară, egal responsabili pentru aceste imense ticăloşii din care doar una e judecată azi." Într-adevăr, Felix este doar vârful unui aisberg al ticăloşiei, mizeriei morale şi turpitudinii.
O vrajă, o nenorocire, un blestem pot fi destrămate acum. Dar nu închizând ochii asupra mlaştinii care continuă să genereze miasme fetide şi riscuri de epidemii.
Recomandările noastre
