Sfântul Apostol Andrei, prăznuit pe 30 noiembrie, s-a născut în Betsaida, provincia Galileea, din nordul Țării Sfinte. Betsaida era așezată pe malul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), aproape de locul unde se varsă Iordanul.
Atât Andrei, cât și tatăl său Iona și fratele său mai mare Simon (viitorul Apostol Petru) erau pescari. Betsaida înseamnă literal „Casa peștelui”. Numele are dublu sens: toponimic - „Orașul pescarilor” și mistic - „Casa Peștelui”, adică a lui Hristos (IHTUS = Iisus Hristos Theou Uios Sotir, adică Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Mântuitorul, în grecește). Nu întâmplător, primii ucenici ai lui Hristos au fost originari din „Casa Peștelui”.
Deși iudeu, Andrei purta nume grecesc. Acesta provine de la „andros” - bărbat, viteaz. Andrei și fratele său Simon au fost mai întâi ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul.
CHEMAREA LUI ANDREI
Au ascultat predicile și îndemnurile sale la pocăință, în așteptarea Mântuitorului lumii. Terenul era pregătit. Sămânța a încolțit când Andrei a asistat la Botezul lui Iisus în Iordan și l-a văzut pe magistrul său smerindu-se și zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii!” Adică Cel nevinovat, care prin sacrificiul Său, va șterge păcatele oamenilor.
A doua zi, tot pe malul Iordanului, Ioan Botezătorul stătea împreună cu Andrei și Ioan (viitorul evanghelist). Văzându-L pe Iisus trecând, Ioan Botezătorul repetă: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Atunci cei doi ucenici se iau după Iisus, care-i întreabă: „Ce căutați?” Puțin fâstâciți, ei răspund cu o întrebare: „Învățătorule, unde locuiești?”. „Veniți și veți vedea!” Andrei și Ioan îl însoțesc pe Iisus până la locuința Sa și rămân la El peste noapte. Ce vor fi vorbit nu se spune în Evanghelii, dar efectul a fost răvășitor. Întors acasă, Andrei îl anunță pe fratele său: „L-am găsit pe Mesia". După Ioan Botezătorul, Andrei este primul om care îl mărturisește pe Iisus ca Mântuitor. Și primul care intră în rândul Apostolilor. De aceea i se spune „Cel Dintâi Chemat".
APOSTOLUL LUPILOR
După Patimile lui Iisus și Pogorârea Duhului Sfânt asupra Apostolilor, Sfântul Andrei va propovădui Evanghelia și pe pământurile ocupate de daco-geți. Între Dunăre și Marea Neagră (Scitia Minor), dar și peste Prut, în nordul Mării Negre. Pentru că dacilor li se spunea „daoi” în grecește (lupi), dar și pentru legătura lor mistică cu lupul (capul de lup era steagul lor), Sfântului Andrei i s-a mai spus Apostolul Lupilor.
Se pare că a locuit într-o peșteră care există și azi și se află la circa 4 kilometri de localitatea Ion Corvin, județul Constanța. În 1944, a fost transformată în biserică, care a fost însă distrusă de trupele sovietice. După 1989, biserica a fost refăcută și a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din România.
CRUCEA SFÂNTULUI ANDREI
Sfântul Andrei moare răstignit pe o cruce în formă de X, în localitatea Patras, lângă Corint. Crucea în X pricinuia chinuri încă și mai mari decât crucea tradițională. Pe crucea obișnuită, răstignitul suferea pentru că, din cauza poziției, nu putea respira. El trebuia să se sprijine în mâini și în picioare pentru a se ridica și a-și lărgi pieptul, încât să permită aerului să pătrundă în cutia toracică. Dar membrele îi era prinse în cuie, ceea ce îi provoca dureri cumplite. La crucea în formă de X, din cauză că picioarele desfăcute nu mai permiteau sprijinirea trupului în ele, condamnatul trebuia să își ridice întreaga greutate a corpului doar în mâinile găurite.
Data martiriului Sfântului Andrei nu se cunoaște cu exactitate, dar istoricii îl plasează fie în timpul prigoanei creștinilor din timpul lui Nero (64 - 67), fie în timpul celei a lui Domițian (81 - 96).
Moaștele sale au fost aduse la Constantinopol în 357. Trupul Sfântului rămâne întreg până în jurul anului 850, când Împăratul Vasile I Macedoneanul trimite Capul lui Andrei creștinilor din Patras. În timpul cele de-a patra Cruciade, trupul Sfântului Andrei este furat și dus în Italia, unde a rămas până astăzi, în catedrala din Amalfi.
Când otomanii cuceresc Peloponezul, guvernatorul Patrasului, Toma Paleologu se refugiază la Roma, luând cu el și Sfântul Cap al lui Andrei. În 1964, Capul va fi înapoiat creștinilor din Patras, unde se află și astăzi.
ȚARA DE SUS ȘI ȚARA DE JOS
România este una dintre puținele țări din lume creștinate de unul dintre cei 12 Apostoli. Un dar divin, pe care nu îl prețuim întotdeauna la justa lui valoare.
Sfântul Sinod a decis în 1995 ca 30 noiembrie să fie trecută cu cruce roșie în calendar, iar în 1997, ca Sfântul Andrei să fie numit "Ocrotitorul României". Nu poate fi întâmplător că cele două sărbători naționale ale României vin una după alta: 30 noiembrie, când am primit în dar intrarea în „Țara de Sus” și 1 decembrie, când, printr-o minune a istoriei, după un război care părea pierdut, am câștigat Țara cea mare de pe Pământ.