Sarbatoarea Invierii lui Iisus arata cum cultura de consum patrunde in forta chiar si printre ortodocsii pravoslavnici de la granita ruso-mongola.

Cea mai mare sarbatoare a crestinatatii, Pastele, este marca inconfundabila a segregatiei dintre marile Biserici ale Apusului si Rasaritului. Luandu-si fiecare un alt calendar ca reper (Gregorian, respectiv Iulian), Invierea lui Iisus este marcata de doua ori. Anul acesta, Pastele catolic coincide cu cel ortodox, dar exceptia se petrece doar la anumite intervale.

Apoi, ortodoxismul romanesc isi are notele sale de distinctie fata de cel rusesc, numit si pravoslavnic. Dar Pastele cade la fel in fiecare an in Romania si Siberia. La Irkutsk - aproape de granita Rusiei cu Mongolia - pentru doua tinere abia intrate la facultate, toate acestea raman simple note de luat la seminarul teologic. S-au nascut si botezat in ritul ortodoxiei pravoslavnice, intr-o Siberie asiatica in care traiesc si musulmani, iar catolicii nu lipsesc, desi, e drept, sunt mai putini.

Pentru Ana si pentru Olga, Sfintele Pasti sunt insa „sfinte” atat cat se mai poate. In jurul lor, ritualul se imbina cu comercializarea sarbatorii si cateva notiuni despre traditii, „ciugulite” din zbor, de la parinti „nespecialisti”. 

La biserica, de Paste si de Craciun

„Noi am fost comunisti atata timp incat am uitat sarbatorile religioase”, sunt primele cuvinte ale Anei Matulevich cand o intrebi despre Inviere. La 19 ani este in anul II la limbi straine, in Irkutsk. Un cinism inocent ii insoteste vorba si vegheaza conversatia. Intr-adevar, istoria e marturie: peste jumatate de secol, prin zona au apasat cele mai groaznice senile ale buldozerului sovietic.

Forta lor a nivelat tot ce s-a putut, cladiri, obiceiuri, credinta. „Eu insami merg la biserica, dar nu exagerez... adica la Paste, Craciun si poate inca o data, de doua ori intr-un an”, spune Ana. Fata locuieste de fapt la Angarsk, oras cu 300.000 de locuitori, situat la numai 50 de kilometri de centrul universitar Irkutsk.

Pentru ca nu e atat de departe, face naveta cu autobuzul, fiind mai ieftin decat un camin sau o chirie. Impreuna cu Olga Mikhaylova, fosta ei colega din liceu, impart aceleasi cursuri si la facultate. Tot 19 ani, studenta la spaniola-portugheza-engleza, Olga o completeaza pe Ana, mergand si mai departe. „Cand eram sovietici, parintii nostri nu mergeau niciunul la biserica. Si noi avem biserici-monument, care atrag macar prin arhitectura si picturi.

Dar, in acel regim, prea putini riscau sa gafeze si sa mearga regulat la slujba”, puncteaza siberianca blondina. Pune patos in ceea ce spune si gesticuleaza pe masura vitezei cu care emite judecati. Dar, acum, lumea e libera chiar si in Siberia. „De cativa ani, si mama, si tata merg la biserica in fiecare saptamana. Eu, ca si Ana, numai de Paste si de Craciun. In timp, poate ca o sa recuperam.”

„Virba”, matisorii siberieni

Olga si Ana nu sunt cele mai fanatice ascultatoare ale „Cuvantului Domnului”. Dar Pastele are farmecul sau. Totul incepe cu o saptamana inainte, in duminica Floriilor. Atunci, tot Irkutsk-ul si Angarsk-ul pravoslavnic se umplu de „virba” (matisori - n.r.). „Strazile din centru sunt invadate de femei batrane, care nici nu stiu unde se ascund in restul anului (rade).

De la ele cumpara toata lumea „virba”, chiar daca e zapada pe jos. Duci crengutele acasa si le pastrezi un an, pana la urmatorul Paste”, povesteste Olga.

La Angarsk, familia ei are insa un alt obicei. „Noi le luam direct din padure, pentru ca e mai frumos decat sa le cumperi din strada.” Studentii din Irkutsk nu primesc libere in aceste zile. Luni, in a doua zi de Paste, Ana si Olga vor merge la cursuri.

Pastele la supermarket

Pana atunci insa, cele doua fete se vor lasa prada traditiei de fiecare an si celor trei episoade principale care puncteaza momentul - biserica, ouale vopsite si „kulich”. „Sambata noapte mergem la biserica. De obicei, e aceeasi, in fiecare an. La noi e slujba pana aproape de dimineata si, la final, plecam acasa cu apa sfintita”, povesteste Ana.

Pentru ea e un castig si simplul fapt ca, de doi ani, merge la slujba de Inviere numai cu prietenii, fara parinti. In mare, obiceiurile siberiene se intersecteaza chiar cu unele din Romania.

Specificul local a facut insa celebru in zona un sortiment de prajitura ce da farmec platoului cu oua rosii. „Femeile gatesc „kulich”, o prajitura glazurata, cu struguri. E buna si in jurul ei asezam ouale pe care le vopseste toata lumea”, intervine serioasa si Olga.

Mai nou insa, Irkutsk-ul a fost invadat de magazine si supermarketuri. Intr-o miscare naturala, comertul a invadat „piata” traditiilor locale. „Ai mei nu mai gatesc kulich acasa. Cica e deranjul mare... de fapt e mai la moda sa-l cumperi de la supermarket”, conchide Olga Mikhaylova, cu o urma de ironie fata de globalizare si cultura de consum, care au ajuns pana si in Siberia. 

PREGATIRI DE PASTE

Orasul lui Lenin si al oualor rosii

La Irkutsk, bisericile se randuiesc, pe faleza raului Aranga, alaturi de monumentele tatucului Revolutiei bolsevice, Vladimir Ilici Lenin. Garda de onoare care „pazeste” militareste lacasurile de cult ia forma flacarii nestinse care vegheaza la mormantul ostasului necunoscut.

Printre nuantele de gri si raceala pe care o inspira marmura neagra de pe busturile, basoreliefurile sau grupurile statuare ce consfintesc victoria rosie in Siberia, culorile vii si formele ronde si unice ale bisericilor ortodoxe induc o bine-venita stare de confort. Viata pulseaza in aglomerarea urbana cea mai apropiata de Mongolia.

In magazine se simte ca vremea shoppingului pascal bate cu amandoi pumnii la usa. Posterele intens colorate anunta  promotii la oua gata vopsite, iepurasii de ciocolata asteapta in rafturi. Prinsa in clestii globalizarii, Siberia arata lumii ca e ceva mai mult decat un capat de lume pierdut in salbaticie.  

REVOLUTIA PASCALA

Unitatea ortodocsilor, decisa la Moscova

Pana in 1582, Apusul si Rasaritul au sarbatorit Pastele la aceeasi data. Papa Grigorie al XIII-lea intreprinde insa o revolutie in calendarul folosit pana atunci, noua ordine temporala purtandu-i astazi numele - calendarul gregorian. In timp, catolicismul si protestantismul au acceptat reforma. Biserica Ortodoxa nu.

Desi unele tari de acest rit, printre care si Romania, au adoptat ulterior datarile Papei Grigorie, Pastele este inca sarbatorit de BOR pe „stilul vechi”. Decizia a fost luata in urma Conferintei Bisericilor Ortodoxe de la Moscova din 17 iulie 1948. Atunci, prelatii fiecarei parti au fost de acord ca ortodocsii din toata lumea sa mearga pe aceeasi linie a celebrarii Invierii lui Iisus Hristos.

La randul ei, Biserica pravoslavnica din Rusia pastreaza si acum o independenta pe care si-a castigat-o cu peste jumatate de mileniu in urma, odata cu dobandirea autocefaliei.