Fostul preşedinte al Politehnicii a povestit, pentru EVZ, cum a ajuns gruparea-fanion a Banatului fără echipă, culori şi palmares.
EVZ v-a prezentat, în ediţiile anterioare, conjunctura şi oamenii din cauza cărora, acum câţiva ani, echipa Poli Timişoara a ajuns pe mâinile blamatului Claudio Zambon. Italianul „a muls“ cât a putut clubul, dar nu înainte ca nişte localnici să-i predea „la cheie“, pe un preţ derizoriu, simbolul fotbalului bănăţean.
Fără îndoială, furia suporterilor şi revolta lui Marian Iancu împotriva înfometatului Zambon sunt justificate. În fond, Zambon de aceea a şi venit în Estul Sălbatic: să facă avere.
Ioan Carţiş, rector al Universităţii Politehnica în anii ’90, a dezvă luit pentru EVZ că vinovaţii principali pentru această tranzacţie catastrofală au fost Viorel Boiţ, fost preşedinte, şi Stelian Anghel, fost vicepreşedinte. În 1996, înainte de retrogradarea bănăţenilor în liga a doua, cei doi i-au vândut o serie de jucători şi i-au cedat palmaresul, prin intermediari, lui Claudio Zambon. Confirmarea vine şi din partea lui Mircea Pascu, cel care a deţinut preşedinţia Politehnicii în perioada 1997-1998. "Acei membri fondatori erau lule, nu erau vedete, n-aveau un chior în buzunare şi dădeau orice dacă era vorba de bani, indiferent de sumă.", Mircea Pascu, fost preşedinte la Poli
INTERVIU
„Proştii i-au dat palmaresul lui Zambon pentru 102 dolari“
EVZ: Cum aţi ajuns la Poli? Mircea Pascu: M-a adus Ioan Carţiş, care era rector al Universităţ ii Politehnica la acea vreme. El mă cunoştea din perioada în care am fost preşedinte al FRF şi membru al UEFA şi FIFA. Echipa căzuse din prima divizie şi trebuia să se facă ordine. La Poli erau două tabere: cea a lui Carţiş, care mi-a spus să rezolv totul aşa cum trebuie, şi cea a lui Ostaficiuc, de la Consiliul Jude- ţean. Cojocari era la mijloc, la fel şi Anghel. Pe Boiţ nu l-am prea văzut la faţă, stătea mai mult ascuns. Mai apărea pe la restaurantul Cina, unde se întâlneau membrii fondatori. Când a venit italianul Zacchini la club, am atras atenţia că se umblă la echipă!
Ce s-a întâmplat? M-au ascultat doar Carţiş şi autorităţile locale. Membrii fondatori erau obraznici. În speţă Anghel, Giuchici, Vişan, apoi Boiţ şi Zacchini. După plecarea mea, echipa a încăput pe mâna lor. Nu ştiu exact legătura lui Zacchini cu Zambon, dar acest Zacchini era susţinut în afacerea Poli de un italian care era impresar. Zacchini pusese mâna încă de pe atunci pe Politehnica Timişoara, din Italia. Sosirea lui Zambon la Timişoara nu putea fi făcută decât prin Zacchini.
„Boiţ şi Anghel ciubucăreau“
De ce aţi plecat? Am fost „săpat“ de aceşti membri fondatori. Oricum, cât timp am fost la club, nu era niciun document care să ateste proprietatea imnului, a steagului şi a culorilor Politehnicii Timişoara. Nu exista pur şi simplu. Cred că aceste documente au fost recompuse. Boiţ şi Anghel au vândut tot ce avea Timişoara mai bun. Când am venit eu la club, vistieria era goală! Le-am cerut documentele, să îmi arate că banii pe jucătorii vânduţi au intrat în club. Nu au vrut, au venit apoi la şedinţa finală „cu cei trei P“ (n.r. - Primărie, Prefectură, Politehnică) şi au spus că ei sunt patronii, că trebuie să fie altă conducere. Era haos total. Pe Boiţ, Anghel şi ceilalţi aşa-zişi membri fondatori i-am văzut ca pe nişte oameni de 102 dolari care ciubucăreau. Nu erau bogaţi, ca Mircea Sandu.
Cum s-a ales Zambon cu palmaresul clubului Poli Timişoara? A făcut jongleria pe Legea 21 din 1924. Zambon i-a prins pe proştii de la Timişoara, care i-au vândut palmaresul pe 102 dolari, că erau atât de naivi încât puteau să vândă şi aerul. Sunt convins sută la sută că asta s-a produs. Acei membri fondatori erau lule, nu erau vedete, n-aveau un chior în buzunare şi dădeau orice dacă era vorba de bani, indiferent de sumă. Zambon n-ar fi făcut însă nimic fără sprijinul federaţiei, fiindcă documentele membrilor fondatori erau nule. Nu mai ţine vrăjeala lui Sandu. El a eliberat o hârtie prin care recunoaşte dreptatea lui Zambon.
SFAT
„Suporterii trebuie să lupte toată viaţa!“
Mircea Pascu susţine că Timişoara trebuie să lupte în continuare pentru a-şi recupera palmaresul: „Timişoara să se adreseze şi la ONU, dacă trebuie. Suporterii trebuie să lupte toată viaţa pentru Poli Timi- şoara. Ca membru al UEFA, Sandu trebuia să apere palmaresul Timi- şoarei. Dar la ce să te mai aştepţi? Când eram preşedinte al FRF, l-am avut funcţionar pe Sandu. N-am văzut nicio pagină scrisă de el“. "Cât am fost la Poli, nu era niciun act care să ateste proprietatea imnului, a steagului şi a culorilor.", Mircea Pascu, fost preşedinte la Poli