Sursa Foto: EVZ
Din cuprinsul articolului
Parteneriat strategic România - SUA, 11 iulie 1997. Țara noastră ratase invitația de aderare la Summit-ul NATO de la Madrid.
România condusă din toamna lui 1996, înregistrase primul eșec major de politică externă. Era vorba de faptul că rămânea în afara NATO. Avea să aștepte încă 5 ani până în toamna lui 2002, la Praga,
România -vizita lui Bill Clinton
În 11 iulie 1997, Bill Clinton, liderul SUA venea în România. Vizita a durat 8 ore. Președintele Emil Constantinescu l-a primit. Cu această ocazie, s-a încheiat oficial Parteneriatul pentru Pace. Această formă de colaborare avea însă bazele puse de prin 1994. Totuși, americanii fuseseră reticenți față de români cât timp Ion Iliescu era în fruntea României.
România - Parteneriatul Strategic
România nu avea multe așteptări în 1997. La 21 iunie 1995, se semnase Prima Declarație de la Snagov. Era un acord intern politic între forțele parlamentare pentru ca România să arate clar că voia să meargă pe drumul european. Parteneriatul Strategic reprezintă, în orice manual de relații internaționale am privi, piatra unghiulară a politicii externe românești.
Din 1997, țara noastră și SUA au avut consultări periodice. În anul 2006, în timpul mandatului de președinte al lui Traian Băsescu, primul contingent american era trimis în România. Între timp, avusese loc Summit-ul de la Praga din toamna lui 2002. Succesorul lui Bill Clinton, George W Bush a sosit la București.
Efectele Parteneriatului Strategic
România a fost alături de SUA imediat după atacurile din 11 septembrie 2001. În Războiul Global contra Terorismului, țara noastră a a acceptat să trimită trupe în Afghanistan, în Irak. Asta, în condițiile în care aderarea efectivă la NATO a fost în 2004. Evident, nu totul a fost chiar pe roze. În competiția pre-electorală a anului 2008, PNL strângea semnături pentru ca România să retragă trupele din Irak.
Se întâmpla în anul 2006, mai exact pe 29 iunie iar Tăriceanu dorea să arate important în relația politică tot mai tensionată cu Traian Băsescu. Tăriceanu era Prim Ministru iar Băsescu era Președintele României. Guvernul căuta atunci să demonstreze faptul că România ar acționa în optica Uniunii Europene.
Să nu uităm că la 25 aprilie 2005, țara noastră și Bulgaria semnaseră tratatul de aderare la UE și tratatul era în plin proces de ratificare de către statele membre. Asta se va întâmpa pe parcursul anilor 2005 și 2006.
