Situaţia este dramatică în ceea ce priveşte Franţa deoarece musulmanii reprezintă astăzi aproximativ 10% din populaţie.
Europa viitorului va fi radical diferită de cea de astăzi din punct de vedere etnic: nu e o chestiune de „dacă” ci de „când”. În timp ce popoarele autohtone au intrat într-o iarnă demografică al cărei final nu se întrevede şi fiindcă până acum n-au fost formulate politici de succes, ridicata creştere a natalităţii diferitelor minorităţi redesenează demografia. Este cazul Europei centrale şi a unei părți din Balcani, unde limba viitorului ar putea fi „romani”, iar în cazul Franţei, de exemplu, limba de mâine s-ar putea să fie araba, se arată într-o analiză publicată de Insideover.
Cifrele unei revoluţii tăcute
Nu poate fi povestită această chestiune înainte de a porni de la o premiză: înţelegerea reală a compoziţiei etnice a Franţei este imposibilă fiindcă astăzi autorităţile nu culeg acest tip de date privind populaţia. În anii recenţi, diverse centre de cercetare şi universităţi au început să ancheteze asupra chestiunii în tentativa de a face o reconstrucţie aproximativă, dar verosomilă, a tabloului general.
Modalitatea cea mai simplă la care au recurs cercetătorii şi care e mai inteligentă şi mai sigură, este aceea a analizei numelor noilor născuţi. Şi exact prin intermediul acestei metode, Institutul naţional de statistică şi studii economice (INSEE), a certificat că în 2019 21,53% din nou născuţi au un nume arab. Cu alte cuvinte: la fiecare 5 nou-născuţi, unul e arab, deci musulman.
Situaţia priveşte întregul teritoriu naţional dar variază de la regiune la regiune. Există zone în care (dis)proporţia nou-născuţilor musulmani este foarte ridicată: e cazul departamentelor Sena şi Marna, unde un nume arab a fost dat în proporţie de 54% noilor născuţi în 2019. Cifre asemănătoare caracterizează Loara, Vaucluse, Rodane, Hérault şi Alpii maritimi, Gard.
Aceste cifre asumă un aspect foarte semnificativ dacă se consideră că în 1969 nou-născuţii cu nume arabe reprezentau abia 2,6% din total. Într-un decurs de 40 de ani, acel 2% a devenit un 21% din total: o adevărată revoluţie demografică, petrecută în cea mai profundă tăcere, care abia astăzi atrage atenţia din pricina falimentului modelului de integrare francez, dezvăluit de răspândirea aşa-numitelor teritorii pierdute, jihadism şi coşmarul aşa-numitului separatism islamist.
Cifre mari, dar subestimate
Procentele INSEE, pe cât de utile, ar putea să subestimeze fenomenul. Potrivit Fdesouche, care a analizat în detaliu tabelele produse de Institut pentru anul 2019, copiii familiilor musulmane ar putea să fie mult mai mulţi, poate încă un sfert din total. INSEE, ar putea greşi bazându-se doar pe numele de origine arabă, fiindcă în multe familii musulmane există tendinţa de a alege „nume exotice”.
Revista Fdesouche, pentru a confirma propria ipoteză, a scandalizat realitatea numelor exotice şi a concluzionat că în perioada de referinţă în chestiune, noii născuţi din familii musulmane n-ar fi fost de 21,5%, ci de 25%. Aceeaşi revistă a mai observat că este vorba de un procent în creşetere anuală. Faţă de 2017, de exemplu, creşterea a fost de 0,4%.
Câţi musulmani sunt în Franţa?
Chiar în absenţa unor cifre oficiale, studiile independente ale universtăţilor, ale centrelor şi firmelor de statistică, concordă în unanimitate asupra unui punct esenţial: Franţa este casa cea mai vastă a comunităţii musulmane de pe Vechiul Continent. Potrivit unui studiu din 2016 făcut de prestigiosul Pew Research Center, ar fi vorba de o realitate compusă din 5,72 milioane de indivizi, adică 8,8% din populaţia totală.Acest record nu se explică doar făcând referire la crescuta natalitate a acelora care au ajuns în ţară după ultimul război, în goană de pe ex coloniile capitaliste. E obligatoriu să se ia în considerare alţi doi factori: valurile de imigranţi ai ultimilor ani şi politica de azil foarte elastică a guvernanţilor.
Anul trecut, Ministerul de Interne a eliberat 276.576 de permise de rezidenţă şi a primit 132.700 cereri de azil, în cea mai mare parte provenind din ţări musulmane şi mai trebuie ţinut seama de intrările ilegale care se produc zilnic, la frontierele franceze.
În deceniile următoare, sunt de aşteptat chestiuni imprevizibile,cum ar fi creşterea imigraţiei, puternicul decalaj de fertilitate al femeilor autohtone, care se opresc la 1,4 copii / femeie, faţă de între 3,4 şi 4 copii la femeile muslmane. Potrivit unui scenariu al economistului Charles Gave, depăşirea ca număr a locuitorilor autohtoni se va petrece în jurul lui 2060.
E de intuit că, dacă decidenţii politici nu vor găsi o soluţie a dilemei integrării, în următorii ani Franţa ar putea realistic să se prăbuşească într-un scenariu de Nou Ev Mediu, dominat de anarhie, războaie civile moleculare şi dezordine cronică, scrie Insideover.
Recomandările noastre
