Părintele Ioan Istrati, cuvinte alese despre Nașterea Domnului: „Praznicul maternității dumnezeiești”

Preotul Ioan Istrati a vorbit despre unul dintre cele mai importante momente liturgice ale anului. Slujitor al Bisericii, acesta a arătat însemnătatea praznicului Nașterii Domnului.

Părintele Ioan Istrati este un reper pentru mulți credincioși din România. În perioada pandemiei, vocea acestuia, cu un ecou uriaș în online, a fost intens criticată. De data aceasta, preotul așează la inimile credincioșilor, cuvinte alese despre Nașterea Domnului.

Părintele Ioan Istrati, despre Nașterea Domnului

Cunoscutul preot amintește că acest praznic important trimite la jertfa lui Dumnezeu pentru om. Dincolo de amalgamul de repere moderne legate de această sărbătoare, Crăciunul rămâne sărbătoarea „ maternității dumnezeiești”.

Preotul Ioan Istrati amintește și de jertfa Maicii Domnului.

„Crăciunul este praznicul maternității dumnezeiești a Fecioarei Maria. O dată cu ea, întreaga Biserică Îl leagănă pe Pruncul dumnezeiesc și îl îmbrățișează cu iubire de mamă. În brațele ei iubitoare stă Domnul timpului și al eternității, Lumina și sensul veacurilor. Omul trecător îl leagănă lin pe Dumnezeu. ”, spune preotul.

Colindele, expresia bucuriei creștinești

Îndrăgitul preot arată însemnătatea colindelor, laude aduse lui Dumnezeu în pragul Nașterii.

„Colindele de Crăciun afirmă această bucurie tainică și acest fior nepătruns al Bisericii care trăiește adormirea Pruncului Dumnezeu în brațele umanității: „Linu-i lin și iarăși lin“. Acest somn învietor al lui Dumnezeu în brațele omului este profeția eshatologică a odihnei eterne a neamului nostru în brațele Tatălui ceresc.

Iubirea care se revarsă din inima Fecioarei și Îl îmbrățișează pe Prunc este iubirea lui Dumnezeu pentru creație dăruită omului pentru ca el să o întoarcă înapoi într-o fluiditate unică a iubirii: „Cel ce a plecat cerurile și în Fecioară S-a sălășluit vine să se nască cu trupul în peștera Betleemului precum este scris, și să fie văzut prunc, Cel ce dă viață pruncilor în pântece“ .

Pruncia lui Dumnezeu de la „plinirea vremii“ (Galateni 4, 4) este așadar izvorul prunciei fiecărui om, ca început neprihănit al umanității în el și ca temei al întoarcerii prin pocăință la Dumnezeu, Pruncul veșniciei: „De nu vă veți întoarce și veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția lui Dumnezeu“ (Matei 18, 3).”, a scris preotul pe Facebook.

Părintele Ioan Istrati: Pruncia, starea de Rai a lumii

Cunocutul slujitor al Bisericii Ortodoxe compară elementele acestui praznic împărătesc cu cele ale lumii actuale. Astfel, pruncia lui Hristos devine starea de Rai a lumii, iar Nașterea în iesle, un simbol al smereniei.

„ Imnografii eclesiali insistă pe abisul de înțelegere dintre firea dumnezeiască cea necuprinsă și smerenia firii omenești a Pruncului din Betleem. Un Prunc este întruparea adevăratei smerenii iubitoare. El primește integral iubirea celor din jur, fără de care ar muri în câteva ore. El este receptaculul deplin al iubirii și dăruiește iubirea prin frumusețea lui tainică în care Dumnezeu surâde lumii. Pruncul este frumusețea înlăcrimată a lumii. El este dependent de iubirea părinților în toate dimensiunile umanității sale smerite și feciorelnice: el trebuie învelit („N-are scutec de-nfășat, nici hăinuțe de-mbrăcat, Preacurata, pentru Pruncul de-mpărat“ ), încălzit, hrănit la sân, iubit fără încetare, ani de zile până când va deveni de sine lucrător. Așadar, pruncia este starea de rai a lumii, pentru că în ea nu este nici o urmă de egoism, separare sau individualism, ci doar iubire împărtășită și dependență reciprocă a persoanelor în Dumnezeu.

Crăciunul este așadar suprema dovadă de iubire veșnică a lui Dumnezeu față de creaturile ce se află în timp, pentru a le aduce în tărâmul cel de dincolo de moarte. ”, arată Părintele Ioan Istrati.