Pentru o mai bună înțeleg ere a acestor fenomene, am consultat un specialist – Iulia Molnar, asistent universitar, Doctor în Psihologie, psihoterapeut și consilier psihologic. „P entru înc eput, est e import ant să înțelegem diferența dintre agresivitate și violență. Agresivitatea este un comportament direcționat în mod intenționat către lezarea integrității fizice și/sau psihologice a unei alte persoane, care își dorește să evite a fi lezată în acest fel”, apreciază psihologul Iulia Molnar. În continuare, detaliat: „Cu alte cuvinte, agresorul este conștient că prin comportamentul său va răni o altă per soană, care, la rândul său, este motivată de dorința de a e vita acest comportament direcționat către ea. Există mai multe forme de agresivitate: fizică, verbală și relațională”.

Tipuri de agresivitate

Agresivitatea fizică implică le zarea integrității fizic e a unei alt e per soane (prin lo vire de e xemplu); agresivitatea verbală presupune folosirea cuvintelor cu s copul de a le za emoțional o alt a per soană (înjurături, f olosirea unor e xpresii peior ative, t achinarea, țipătul), iar agresivitatea relațională se r eferă la le zarea emoțională a alt ei persoane prin c omportamente menite să îi deterioreze relațiile sociale sau stima de sine, făcând-o să s e simtă neacceptată și e xclusă s ocial. D e c ele mai mult e ori, agr esivitatea s e manifestă pe t oate c ele tr ei ni veluri – fizic, verbal și relațional – menționează specialistul.

 

Bullying si cyberbullying Psihologul Iulia M olnar a mai punct at: „D acă v orbim de violență, atunci ne referim la o f ormă extremă de agresivitate, al cărei scop este lezarea fizică severă a unei alte persoane, care poate rezulta chiar în deces. Distincția dintre agresivitate și violență are la bază gradul de severitate al actului agresiv direcționat în mod intenționat către victimă”. Lezarea integrității psihologice Fenomenele de bull ying si c yberbullying au luat amplo are în mediul școlar în ultimii ani și sunt c onsiderate forme de violență. Ce opinie ar e specialistul c onsultat de E VZ? „Bullying-ul are la b ază folosirea agresivității fizice pentru a intimida și domina victima, care poate manifesta diverse comportamente autodistructive, de la aut omutilare până la suicid. Cyberbullying-ul are la bază lezarea integrității psihologice și reprezintă un factor major de risc pentru actele suicidare în rândul adolescenților.”

 

Moștenirea de familie

Copiii care sunt expuși în mod constant unui climat familial disfuncțional au șanse mari de a dezvolta, prin imitație, un comportament agresiv similar celui observat în familie. Fie că vorbim de părinți consumatori de alcool sau droguri, de violența domestică sau de un mod agresiv de abordare și rezolvare a conflictelor din familie, copilul care crește într-un astfel de mediu va învăța că agresivitatea este ceva normal și mai mult, că agresivitatea este modul prin care poți obține ceea ce ai ne voie. În aceste situații, agr esivitatea este normalizată, ceea ce crește șansele ca un copil să s e c omporte în mod similar cu c ei din jurul său – apreciază psihologul consultat de EVZ.

Învățarea prin observare

De cele mai mult e ori, copiii care lovesc alți c opii fie au f ost agresați fizic de cătr e părinți sau alt e per soane din f amilie c a modalitate a adulților de a r ezolva o situație pr oblematică sau conflictuală pe c are au avut-o cu c opilul, fie au asistat la s cene în c are un membru al f amiliei a f ost agr esat fizic de cătr e un alt membru. Încă de la vâr ste mici – atenționează dr. Iulia Molnar -, un copil învață comportamente prin observarea comportamentului celorlalți. D e ac eea, modul în c are s e c omportă părinții și c elelalte persoane din f amilie s emnificative pentru copil, reprezintă un model, iar r olul părinților în g estionarea agresivității copiilor este esențial.

 

Care sunt cauzele comportamentului agresiv?

Factorii interpersonali și intrapersonali au un rol semnificativ în comportamentul agresiv. Aceasta înseamnă că experiențele personale ale copiilor și tinerilor din viața de familie, mediul școlar, comunitatea în care trăiesc și cercurile de prieteni din care fac parte influențează modul în care își formează și își dezvoltă comportamentul – e xplică psihologul Iulia M olnar. „De asemenea, influențele biologice, și aici ne referim la temperament, au și ele un rol în adoptarea unui comportament agresiv. Interacțiunea tuturor acestor factori oferă o perspectivă amplă asupra de zvoltării comportamentului agresiv”, opinează Iulia Molnar.

 

Agresivitatea tolerată – o mare greșeală

În ceea ce privește mediul școlar, aici este important modul în care se comportă ceilalți elevi. Mai exact, în școală, un elev își va forma propriile idei privind cât de acceptabilă sau inacceptabilă este agresivitatea, raportându-se la ceea ce cred ceilalți elevi și profesorii despre agresivitate. De exemplu, dacă într-o școală elevii agresivi devin populari, iar cadrele didactice ignoră sau tolerează comportamentele agresive, atunci elevii vor „învăța” că agresivitatea este acceptabilă și că este un mod acceptabil de a interacționa cu cei din jur.

 

Subcultura agresivității

Comunitatea și societatea în care sunt crescuți și educați copiii au, de asemenea, un rol în formarea agresivității și a sistemelor de credințe bazate pe violență. „Vorbim în acest caz despre o subcultură a agresivității. Comunitățile și societățile cu un istoric de violență și agresivitate vor continua să conțină indivizi agresivi pentru că în cadrul comunității respective comportamentul agresiv este perceput ca fiind normal”, consideră psihologul Iulia Molnar. Și o paralelă: „Situația este similară cu cea a mediului familial, doar că, în acest caz, agresivitatea care servește drept model de comportament este extinsă în afara familiei, la întreaga comunitate din care face parte persoana (copilul)”. Ce putem face? Câteva sugestii ale psihologului Iulia Molnar privind rolul părinților și al profesorilor în prevenirea violenței și a agresivității în școli:

Responsabilitatea părinților:

● Mențineți o relație suportivă și iubitoare cu copilul (chiar și atunci când sunteți supăr at s au nemulțumit în relație cu el) și petr eceți timp e xclusiv cu el, în mod regulat;

● Încurajați comportamentele proactive (pozitive) ale copilului;

Ajutați-vă copilul să își consolideze stima de sine și să-și construiască o imagine de sine pozitivă;

● Comunicați cât mai mult cu copilul și țineți c ont de s entimentele s ale. Fiți un ascultător activ și fiți în mod autentic interesat de trăirile și experiențele copilului, chiar dacă acestea se desfășoară la un alt nivel decât cel al adultului;

● Stabiliți limit e clar e și mentineți aceste limite constant în ceea ce privește comportamentul agresiv (nu lo vim, nu vorbim urât etc.);

Fiți un exemplu pozitiv prin manifestarea unui comportament calm, înțelegător și o comunicare non-violentă în relație cu copilul. Învățați să vă gestionați în mod constructiv furia sau tristețea și copilul va  învăța prin observație strategii sănătoase de a face față trăirilor cu impact puternic. Învățați-vă copiii, prin propriul exemplu, că atunci când sunt supărați pot folosi cuvintele pentru a exprima ceea ce simt și a se descărca;

● Solicitați ajutorul specializ at al unui psiholog dacă a veți manifestări explozive și întâmpinați dificultăți în gestionarea furiei;

● Învățați-vă copiii strategii de rezolvare a problemelor bazate pe o atitudine calmă și pe implicarea în discutarea problemei și găsirea de soluții;

● Ajutați copiii să dezvolte o atitudine tolerantă și empatică față de diferențele care există în mod natural între oameni;

● Asigurați-vă că știți unde își petrec copiii timpul liber și faceți cunoștință cu prietenii lor;

● Limitați accesul copiilor la televizor, la internet și la folosirea jocurilor pe calculator. Încercați să petreceți cât mai mult timp cu copiii, făcând activități interesante sau ieșind împreună afară. Responsabilitatea profesorilor:

● Dezvoltarea unor politici interne privind siguranța în școală și revizuirea periodică a aestora. Informațiile relevante pri vind poblematica siguranței în școli trebuie aduse la cunoștința tuturor angajaților școlii;

● Încurajarea participării la activități sau ateliere privind combaterea violenței în școli atât pentru angajații școlii, cât și pentru elevi;

● Predarea toleranței și a empatiei față de ceilalți, dincolo de curricula școlară obișnuită;

● Stabilirea și respectarea unor limite clare pri vind c omportamentul agr esiv în șc oală. A plicarea c onsecințelor st abilite pentru fiec are ab atere, fără nicio excepție.

● Contactarea periodică a părinților pentru a discuta situația copilului lor în școală, având în vedere nu doar aspectele problematice, cât mai ales punctele forte și achizițiile copilului.

● Explicarea clară a așt eptărilor pe care fiecare profesor le ar e în r elație cu elevii săi, dar și a c onsecințelor aferente comportamentelor agresive. Este important c a ele vii să înțele agă că e xistă niște consecințe pentru c eea ce nu este tolerabil în șc oală și că ac estea nu sunt o pedeapsă, ci mai degr abă o f ormă de ajutor care să inducă o s chimbare pozitivă în comportament.

 

Te-ar putea interesa și: