E greu sa nu te inece mahnirea cand urmaresti emisiunea "Lumea cartilor", realizata de George Mihalcea si difuzata de B1 TV vineri dupa pranz, la o ora de audienta nevolnica.

In ce ma priveste, emisiunea aceasta masoara cu precizie indiferenta, daca nu cumva dispretul, pe care-l nutreste postul amintit fata de carte. De ce? Simplu. Fiindca locul in care se filmeaza dialogurile dintre George Mihalcea si invitatii sai este mica sala de asteptare unde poposesc cei care urmeaza sa intre in studio pentru alte emisiuni.

Un loc unde se fumeaza o tigara, se bea o cafea si se schimba doua vorbe, pana cand un angajat al postului da unda verde pentru patrunderea in platou. George Mihalcea evolueaza de fapt intr-un spatiu menit altor rosturi. Un spatiu umplut de un televizor la care poti vedea emisiunile de pe B1 TV, o canapea de doua locuri, doua fotolii, o masuta, un cuier si un telefon care are prostul obicei sa sune in timpul inregistrarilor.

E injust, neelegant si discriminator ca „Lumea cartilor” sa fie silita la improvizatii jenante, pe cand celelalte emisiuni de pe B1 TV se bucura de un decor bine definit. Talk-show-uri, reality-show-uri, emisiuni matinale, interviuri - fiecare dintre aceste produse isi are locul sau. In schimb, George Mihalcea suporta un tratament jignitor si inexplicabil.

Daca B1 TV nu mizeaza deloc pe „Lumea cartilor” sau nu are bani sa sustina producerea ei in conditii decente, n-are decat s-o evacueze din grila. Daca exista totusi interes pentru subiectele alese de realizator, atunci e de datoria postului sa-si sustina angajatul. Sau macar sa nu-i saboteze stradaniile, asa cum s-a intamplat la ultima editie, prezentata cu patru zile in urma.

Vinerea trecuta, George Mihalcea a invitat-o la dialog pe Ana Daniela Budica, directoarea editurii DominoR, care a publicat recent volumul lui Laurian Stanchescu „Rasu’-plansu’ lui Nichita Stanescu” („Nichita Stanescu - Le Rire parmi les Larmes”), lansat in versiune franceza in ultima zi a Salonului international de carte de la Paris.

Realizatorul si musafira lui au incercat sa-l extraga pe poet din corsetul de preconceptii in care a fost fixat si sa-i restaureze imaginea ciobita in ultimul timp. Cum au facut-o intereseaza mai putin. Neplacerile au inceput dupa trei minute de discutie, cand din afara salii de asteptare s-au auzit cateva voci nervoase.

Nu mi-am dat seama care era tema divergentei, insa glasurile preopinentilor deveneau tot mai agresive. Dupa alte cateva clipe, cineva a scapat ceva pe jos. Bietul domn Mihalcea si nefericita doamna Budica si-au continuat dialogul fara sa tresara, dar ceva mi-a spus ca in sufletul lor se cuibarise o neliniste vecina cu teama. N-ar fi fost exclus, data fiind evolutia accelerata a ostilitatilor, ca la un moment dat certaretii sa dea buzna in studioul improvizat si sa apeleze la metode contondente de convingere.

Au mai trecut cateva minute si glasurile s-au potolit. A crescut, in schimb, foiala din spatele realizatorului si al invitatei. Pe panoul vitrat dinapoia canapelei se vedeau tot mai multe umbre deplasandu-se incoace si incolo si distragand atentia telespectatorului care se chinuia sa retina totusi ceva din discutia despre Nichita Stanescu.

Una s-a aplecat ca sa-si lege sireturile, alta s-a grabit spre automatul de cafea, alta a prins sa se scarpine in cap. Aveai impresia ca asisti la un spectacol de „ombres chinoises” menit sa torpileze eforturile sarmanului realizator. In cele din urma, o mana de barbat vanjos a trantit o usa cu o asemenea forta incat pana si operatorul s-a speriat nitel si a miscat camera de filmare.

Nu stiu ca Dan C. Mihailescu, Eugen Negrici, Horia-Roman Patapievici, Ion Bogdan Lefter, Cristian Tabara si toti cei care au facut sau fac emisiuni despre carti sa fi fost pusi vreodata intr-o ipostaza atat de stanjenitoare. Spre deosebire de ei, George Mihalcea a fost silit sa accepte un loc impropriu in care sa-si realizeze emisiunea. Iar prima victima a acestei forme de batjocura e nimeni alta decat cartea.