Blow-up (1966), regizat de Michelangelo Antonioni, reprezintă Londra, muzical, printr-o partitură de jazz compusă de Herbie Hancock.
Jazz-ul american nu era încă eclipsat de muzica pop britanică, ca lingua franca a anilor `60; într-adevăr, trecuseră abia patru ani de când Watermelon Man, a lui Hancock, urcase în topurile pop. Chiar și așa, aproape de finalul filmului, fotograful Thomas (David Hemmings) se trezește vizitând un club în care cântă Yardbirds. Citiţi mai multe pe muzicadefilm.com