Paradox: originea celor care l-au ucis pe Mihai Viteazul. Luptând pentru creștinătate, Mihai Viteazul a fost asasinat de creștini.

Data de 9 august 1601 este una tragică pentru istoria noastră. Liderul medieval cu performanța maximă, aceea a aducerii sub o autoritate militară comună a celor trei Principate era eliminat din calcule strategice ostile românilor.

Paradox: un italian și un belgian, autorii crimei

Paradox esențial dacă stăm să ne gândim la situația epocii, Mihai Viteazul n-a fost eliminat de maghiari cum s-a spus așa naționalist vorbind. Giorgio Basta (1550-1607) s-a născut la Tarranto (Roccaforte) având origine italo-albaneză. Aceeași origine o avea, paradoxal și Sinan Kocka Pașa. Vizirul otoman  i-a fost adversar la Călugăreni. Căpitanul de mercenari valoni Jacques de Beauri este cel care a executat ordinul dat de generalul Basta. Acesta era condotierul ce râvnea coroana transilvană. Se pusese în slujba împăratului Rudolf al II-lea, la Habsburgilor, având înțelegerea nobilimii transilvane.

Un alt paradox este că secuii ardeleni nu țineau cu familia Bathory, conducătoare a Transilvaniei. Asta fiindcă această familie le tăiase privilegiile. Pe secui îi găsim anterior, alături de Ștefan cel Mare în luptele Moldovei. Cunoaștem descrierea asasinării lui Mihai Viteazul făcută de cronicarul Szamokozy Isztvan care o descrie cu lux de amănunte. Asasinatul e proiectat după victoria lui Mihai de la Gorăslău, de lângă Zalău, cu ajutorul lui Rudolf care îl trimite pe Basta, adică după 3 august. Paradox este faptul că Rudolf nu se aștepta ca Mihai să învingă și nici să primească vestea că Movileștii fuseseră alungați de Buzești din Țara Românească.

Basta a plănuit ca domnitorul să fie singur, în noaptea de 8/9 august 1601. Valonii i-au înconjurat cortul, Beauri l-a somat să predea sabia. Stângaci din fire, Mihai a pus mâna stângă pe sabie, dar un foc de archebuză i-a lovit mâna forte. Atunci, din spate, o suliță a unui valon l-a străpuns. Valonii i-au tăiat capul, i-au ucis calul. Trupurile și capul au zăcut pângărite în noroi până când un credincios al domnului i-a luat capul care va ajunge la Mânăstirea Dealu. Un monument funerar va fi ridicat la Câmpia Turzii pentru Mihai Viteazul.

Paradox: a unit într-adevăr Mihai Viteazul cele trei Principate?

Este un paradox pentru că literatura naționalistă începută de Nicolae Bălcescu și exacerbată în comunism l-a creditat cu această unire, deși lucrurile sunt discutabile. Mihai controla doar Țara Românească în mod complet. Din Moldova, Movileștii controlau partea de nord, la Hotin. În Ardeal, chiar Mihai singur spune că era un guvernator al lui Rudolf (scrisoare din volumul IV, Mihai Viteazul în conștiința europeană) care spera ca țara să îi fie oferită spre domnie.

Avea înțelegerea de la Mânăstirea Dealu cu Rudolf și pacea condiționată de victoriile sale cu turcii. Un paradox este și faptul că s-a speculat că alianța cu Bathory a fost nefolositoare. Mihai Viteazul, alt paradox de facto, pierde la Călugăreni. El fuge din țară, turcii ocupă Târgoviște, iar el vine cu sprijin de la Bathory. Doar când Bathory se retrage în favoarea vărului său, intră în Ardeal, ca să mențină Principatul în coaliția anti-otomană.

Se poate demonsta că vorbim de un paradox al unirii de la 1600 văzând inscripția Statuii lui Mihai de la Universitate, în București. Dezvelită la  noiembrie 1874, cu toată opoziția turcilor, statuia are ca inscripție pe socu în mod clar „Guvernatorulu Terii Ardealului”. Documentul din 26 mai 1600, emis la Craiova, document intern, este document al lui Mihai care se dorea a se prezenta șef în țara lui, în fața boierilor lui cărora le cerea bani și țărani pentru Oastea Țării

Nicolae Iorga, critic cu Bălcescu: Mihai era pentru marele istoric „un condottiere”

Nicolae Iorga, în tinerețe, era un contestatar a ceea ce se scrisese până la el. Faptul că își luase licența după numai un an de studii, după un doctorat strălucit în Germania pe care nu l-a putut echivala la Sorbonna l-a făcut  cumva să rămână cu anumite complexe. A ratat un concurs de a deveni profesor universitar la Iași. A fost contestat la intrarea în Academie de discipolii maestrului său AD Xenopol.

Pentru Iorga, Mihai Viteazul era, cel mult un „condotierre”, adică un fel de cavaler al norocului din Estul sălbatic, ori un fel de lone ranger din mitologia americană, sau călărețul singuratic. Apoi, văzând că naționalismul e o pâine de mâncat, va reevalua fapta lui Mihai Viteazul, dedicând un întreg volum din Istoria Românilor, „vitejilor”, adică domnilor cu mari succese militare.

Indiscutabil, fapta lui Mihai Viteazul rămâne cea mai importantă performanță medievală, iar Mihai a fost inspirat de  Petru Rareș. în privința Ardealului. Totuși, Ștefan Iosika, un cancelar român maghiarizat a fost omul lui Mihai Viteazul din Ardeal de care nimeni nu prea știe mai nimic...

Sursa foto: Arhivă