Anca Chindea, omul care și-a făcut bine și ei, dar și altora cu creații inedite. În copilărie, când mergea cu mama ei la câmp, cu o păpușă în traistă, jucăriei i s-a rupt capul. A suferit enorm și a fost toată viața urmărită de imaginea păpușii dezmembrate. Apoi, s-a îmbolnăvit grav și a descoperit terapia în păpușile pe care le-a îmbrăcat în straie populare.

Coase ii în miniatură, accesorii și fuste colorate, brâuri din tricolor, adevărate modele de costume populare. Anca spune că fiecare păpușă este unică, însă, pentru Centenar, a făcut două gemene: Basarabia și România. Unor păpuși le dă nume și vorbește cu ele. Jucăriile au devenit terapie și fac parte din familie.

Oamenii din jur o inspiră

Anca nu desenează schițe pentru hainele jucăriilor. Oamenii din jur o inspiră. Când trebuie să îmbrace o păpușă, spune că încă de la prima vedere știe cum vor arăta straiele. Asociază păpușa cu o persoană și astfel ajunge să o îmbrace așa cum s-ar potrivi persoanei respective. Familia o ajută și o încurajează să-și urmeze pasiunea pe care a descoperit-o încă din copilărie. Neajunsurile vremii nu au lăsat-o să se bucure cu adevărat de jucării când era copil, însă dragostea pentru păpuși de acolo a pornit. „În copilărie, am mers cu mama la câmp, iar în traistă aveam o păpusă, să mă pot juca. Pe drum, i-am pierdut capul. Suferința mea și dragostea pentru păpuși de acolo a pornit. Aveam 4 ani. A trecut repede copilăria, dar am fost fericită. Nu am mai apucat să mă joc cu păpușile”, spune Anca. La nuntă, mama sa i-a dăruit o păpușă care a stat toată noaptea pe masa mirilor.

 

Poezie și păpuși

Pe Anca, creația a ajuntat-o să treacă peste suferințe. L-a pierdut pe tatăl celor doi copii, iar problemele de sănătate au împiedicat-o să fie pe deplin liniștită. Și-a găsit alinarea în creație. „După ce mi-am pierdut serviciul, din cauza problemelor de sănătate, un medic mi-a zis să încerc să fac ceva care îmi place. Îmi place să creez, îmi place să compun, îmi place să fac ceva chiar și dintr-o cârpă”, ne-a povestit Anca. Pe lângă hainele populare pentru micile jucării, Anca scrie versuri. „Când nu mai puteam cu păpușile, scriam poezii. Am mers cu aceste două proiecte”, susține Anca.

Scrie și pentru păpuși și își dorește ca fiecare jucărie să aibă o strofă a ei. Nu o lasă sufletul să le vândă, deși cereri au fost. „Eu nu am vândut, dar am dăruit două. Nu m-am putut despărți de ele. M-am atașat”, spune Anca. De asemenea, credința a ajutat-o pe Anca să depășească greutățile. Chiar în biserică, acum câțiva ani, l-a întâlnit pe actualul soț. Erau la slujbă, ea, văduvă cu cei doi fii, el, la fel, văduv cu doi băieți. După o prietenie de trei ani, cei doi au decis săși dea o șansă. Soțul său o sprijină și în pasiunea pentru păpuși, iar copiii îi sunt alături la orice pas.

100 de ani, 100 de păpuși

Anca este pasionată și de portul popular. Mereu poartă haine tradiționale. Are o întreagă colecție, strânsă de-a lungul timpului din toate zonele țării. Colecția de păpuși dedicată Centenarului este expusă în Târgu Mureș, într-un local, deoarece nicio instituție de cultură nu a fost interesată să o găzduiască.

Și-a dorit ca până la 1 Decembrie să facă 100 de păpuși de inspirație tradițională. Din păcate, problemele de sănătate au împiedicat-o să ajungă la cifra propusă, însă este mulțumită de ceea ce a creat și nu mai avea mult de lucru până la 100. Lumea arată interes și apreciere față de munca ei. Anca promite că nu se oprește aici și va munci pentru a-și împlini visul: căsuța pentru păpuși.