Papa Francisc se va afla vineri și sâmbătă la Fatima pentru canonizarea a doi ciobănași, martori acum o sută de ani la apariția Fecioarei.

Mergând la sanctuarul Fecioarei Maria de la Fatima, în Portugalia, Papa abordează una dintre cele mai controversate probleme din istoria recentă a Bisericii Catolice. Aceasta a recunoscut în 1930, aparițiile Fecioarei în fața a trei copii ciobani, în cursul anului 1917.

Papa îi va canoniza sâmbătă, 13 mai – a suta aniversare a acelor fenomene, printre care un „dans al soarelui”, văzut de 70.000 de oameni – doi dintre cei trei mici martori, Francisco și Iacinta, morți în 1919, respectiv 1920, de gripă spaniolă.

Procesul de beatificare a celei de-a treia martore, Lucia, moartă la vârsta de 97 de ani, pe 13 februarie 2005,  se află în curs. Aceasta a fost deținătoarea faimosului „Secret de la Fatima”, ale cărui prime două părți au fost dezvăluite în 1941.

A treia parte, încredințată de Lucia direct Sfântului Scaun, în plic sigilat, trebuia păstrată secret până în 1960.

Prima marte evoca „Viziunea unui Infern”. A doua, anunța al doilea război mondial și cerea mai ales „ca Rusia să se consacre Inimii Mele Imaculate” pentru a evita ca ea să-și „răspândească greșelile în lume”, respectiv comunismul ateu.

În ceea ce privește a treia parte a Secretului, ea a fost dată publicității de Vatican abia pe 26 iunie 2000, cu 40 de ani întârziere și după multe ezitări.

Papa Ioan al XXIII-lea (ales în 1958, mort în 1963), ca și Papa Paul al VI-lea (ales în 1963, mort în 1978), au luat cunoștință de partea a treia a Secretului dar au apreciat că este mai bine să nu îl dea publicității.

Ioan Paul al II-lea, pe patul de convalescență, în 1981, după atentatul din 13 mai – ziua celebrării aparițiilor din Portugalia – a spus că a fost salvat de Fecioara de la Fatima.

La spital, el a cerut să i se aducă faimosul plic pe care cei doi predecesori ai săi îl sigilaseră la loc.

După un proces de gândire care a durat mai mulți ani, Papa Ioan Paul al II-lea a hotărât să-i facă cunoscut conținutul cu ocazia jubileului din 2000.

În acest document se poate citi:

„Sfântul Părinte (...) a fost ucis de un grup de soldați care au tras de mai multe ori cu o armă de foc și cu săgeți.”

Ioan Paul al II-lea a întrebat-o pe sora Lucia dacă credea că este vorba despre atentatul pe care îl suferise. Aceasta a răspuns afirmativ, potrivit declarației cardinalului care o întrebase în numele Papei.

Însă controversa din jurul acestei dezvăluiri a continuat, deoarece mulți nu înțelegeau de ce Biserica nu publicase a treia parte a Secretului în 1960. Două au fost semnele de întrebare: Vaticanul nu ar fi spus totul despre acest secret care anunța, afirmă unele surse, o formă de negare a credinței catolice chiar în sânul Bisericii.

Al doilea, că Papalitatea nu a respectat dorința de consacrare a Rusiei „Inimii Imaculate” a Fecioarei.

De altfel, în timpul rugăciunilor de la Fatima, nici un papă nu pomenește Rusia, din dorința de a nu provoca nemulțumirea ortodocșilor.

Dimpotrivă, aceștia, printre care cardinalul Ratzinger, viitorul Papă Benedict al XVI-lea, însărcinat de Papa Ioan Paul al II-lea să dezlege misterul, consideră afacerea încheiată.

Cardinalul german a explicat, cu ocazia dezvăluirii Seretului în 2000, că profeția se realizase. El a subliniat că credința publică a Bisericii nu poate depinde de o „revelație particulară”. Iar „convertirea” și „pocăința” cerute de Fecioară sunt de actualitate pentru orice creștin în tot timpul.

Unul dintre semnele de întrebare ale pelerinajului Papei Francisc la Fatima este cum se va raporta acesta la „Secretul” care continuă, după o sută de ani, să rămână un mare mister.