Papa Francisc a început o vizită de şase zile în Canada, unde va cere iertare pentru rolul jucat de catolici în abuzarea copiilor de indigeni.
„Aici, pe malul acestui lac, sunetul tobelor care străbate secolele și unește diferite popoare ne ajută să ne întoarcem și la izvoarele credinței. De fapt, ne permite să rătăcim în mod ideal până la locurile sfinte: să ni-l imaginăm pe Isus, care și-a îndeplinit o mare parte din misiunea sa chiar pe malul unui lac, Lacul Galileii.
El ne reamintește că fraternitatea este adevărată dacă îi unește pe cei care sunt îndepărtați, că mesajul unității pe care Cerul îl trimite pe pământ nu se teme de diferențe și ne invită la comuniune, ne invită să repornim împreună, pentru că suntem cu toţii nişte pelerini pe drum”, a spus Papa Bergoglio în omilia din timpul liturghiei celebrate cu comunitatea indigenă canadiană pe lacul Sfânta Ana, cu ocazia sărbătorii Lac St Anne Pilfrimage
„Pe lacul Galileii – a amintit Papa Francisc – Isus a ales și a chemat Apostolii, a proclamat Fericirile, a povestit cel mai mare număr de pilde, a făcut semne și vindecări. Acel lac constituia o zonă periferică de comerț, unde trăiau populații diferite, colorând regiunea cu tradiții și culte disparate.
Era locul cel mai îndepărtat, geografic și cultural, de puritatea religioasă care se concentra în Ierusalim, lângă templu. Ne putem imagina așadar acel lac, numit Marea Galileii, ca o condensare a deosebirilor pe malurile căruia se întâlneau pescari și vameși, centurioni și sclavi, farisei și săraci, bărbați și femei de cele mai variate origini și medii sociale”.
„Îmi încălzește inima”
„Chiar acolo – a subliniat Pontiful, Isus a propovăduit Împărăția lui Dumnezeu: nu unor religioși aleși, ci unor populații diferite care veneau, la fel ca astăzi din diverse părți, a propovăduit-o tuturor și într-un teatru natural ca acesta. Dumnezeu a ales acel context multifațetat și eterogen pentru a vesti lumii ceva revoluționar: „întoarce-ţi obrazul celălalt, iubiţi-vă dușmanii, trăiţi ca frații pentru a fi copii ai lui Dumnezeu, Tatăl, care face soarele să strălucească asupra celor buni și răi și face să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți. Astfel, tocmai acel lac, „amestecat cu diversitate”, a devenit sediul unui anunț de fraternitate fără precedent ; al unei revoluții fără morți și răniți, cea a iubirii”.
„Îmi încălzește inima să văd aici atât de mulți bunici și străbunici – a spus Sfântul Părinte – vă mulțumesc și aș vrea să le spun tuturor celor care au bătrâni acasă, în familie: aveți o comoară! o sursă de viață între zidurile voastre: vă rugăm să aveți grijă de ea, ca pe cea mai prețioasă moștenire de iubit și de prețuit”.
Suveranul Pontif s-a adresat apoi în mod special bunicelor: „Cred că sunt aici cu noi: dragelor, inimile voastre sunt izvoare din care a curs apa vie a credinței, cu care ați potolit setea copiilor și nepoților. Mă impresionează rolul vital al femeilor din comunitățile indigene: ele ocupă un loc important ca surse binecuvântate de viață nu numai fizică, ci și spirituală. Și îmi amintesc de bunica mea. De la ea am primit primul anunț de credință și am învățat că Evanghelia se transmite astfel, prin tandrețea grijii și înțelepciunea vieții...”. „Credința – a subliniat Pontiful – se naște rar citind singur o carte în sufragerie, dar se răspândește într-o atmosferă familială, se transmite în limbajul mamelor, prin dulcele cântec dialectal al bunicilor”, notează rainews.it.
(Traducerea Rador)