Un sentiment nou pune stăpânire pe România. Se numește frică.
Asistăm la insinuarea, încet-încet, a unei epidemii mult mai periculoasă decât răspândirea coronavirusului. O epidemie de frică. Față de cel de lângă tine. Față de necunoscut. Frica de moarte.
Se spune că frica te face fie să fugi, fie să te lupți! Așa este, la nivel individual. Numai că la nivel de mase mari de oameni are un singur efect: panica.
Vrei ca tot procesul decizional să fie blocat? Atunci lasă epidemia de frică să domine instituțiile, economia, știința.
Omenirea a mai experimentat asemenea situații, de la panica creată de HIV-ul anilor '80, când în cea mai mare democrație din lume, SUA, se cerea ca cei bolnavi de SIDA să poarte un cartonaș la vedere ca să-i avertizeze pe ceilalți, până la SARS-ul chinezesc, care a dus la suspendarea tuturor contactelor oficiale cu China, inclusiv anularea vizitei unui președinte al SUA. Nu cred că știți că anual mor 40 de milioane de oameni din cauza HIV, căci a devenit o boală cronică, ce nu ne mai înspăimântă. Este adevărat că au trecut 20 de ani de educație în acest sens.
Ce se poate face? Un singur lucru. Să inspiri siguranță. Pentru că numărul celor infectați va crește, după care va scădea. Și atunci rămâi doar cu sentimentul că cel care trebuia să te apere nu a făcut-o!
Acest editorial mi-a fost inspirat de o întâmplare petrecută ieri când soției mele i-a fost refuzat un consult medical la o policlinică celebră și privată, pe motiv că medicul primar de boli infecțioase nu consultă pacienți care tușesc. Sunt convins că doar i-a fost frică...
Recomandările noastre
