Scriitorului laureat cu Nobel i s-a reproşat că şi-a aranjat scandalurile politice din Turcia şi i s-a imputat, pe nedrept, statutul de „playboy“ al romanului contemporan. Romanul „Mă numesc Roşu“ rămâne însă o capodoperă.
Laureatul cu Nobel pentru Literatură, în 2006, Orhan Pamuk, vine miercuri în România pentru două zile. Una dintre cele mai bune cărţi ale sale, care a cucerit întreaga planetă, fiind tradusă în peste 40 de limbi, este „Mă numesc Roşu“. Cartea a apărut la Editura Curtea Veche, fiind prima din seria dedicată autorului, în traducerea remarcabilă a Luminiţei Munteanu.
Ajunge să citeşti o pagină şi îţi dai seama că te afli în prezenţa unui text atins nu de aripa geniului - ar fi nepoliticos să înşirăm vorbe mari - , ci de inspiraţ ia unui povestitor compulsiv. A unui prozator care ţine în buzunar cheiţa de acces la sipetul comorilor. Orhan Pamuk are câteva merite certe, printre care acela că nu şi-a neglijat meşteşugul din clipa când o declaraţie publică l-a transformat din scriitor în caz planetar. Mulţimea de premii care i s-au decernat atestă o valoare uriaşă, pe care Europa şi lumea întreagă o admiră şi o popularizează.
Suculent, elaborat şi sensibil la tehnicile narative moderne (cea a naratorului multiplu, de pildă), „Mă numesc Roşu“ este expresia unui paradox ghiduş: avem de-a face de data asta cu un roman voluminos dedicat detaliului. Altfel spus, cu ceva foarte mare despre ceva foarte mic. Orhan Pamuk scrie aproape şase sute de pagini în care se ocupă de lumea miniaturiş tilor, izbutind să producă radiografia unui anacronism - a unui meşte- şug aflat cândva la mare preţ şi condamnat astăzi la captivitatea arhivelor. Însă „Mă numesc Roşu“ nu revarsă asupră-ne doar poezia unui loc (Istanbul) şi a unei meserii. El e totodată o demonstraţie stilistică de ţinută, o plimbare prin vegetaţia luxuriantă a prozei contemporane şi o pătrundere într-un labirint din care, culmea, eşti absolut sigur că vei şti să ieşi. Pamuk e fără îndoială un stilist de anvergură.
Filigran, într-o broderie migăloasă
„Mă numesc Roşu“ este o cartefiligran, o broderie migăloasă, o urzeală savantă. Ea amestecă ziua şi noaptea, lumina şi întunericul, crima şi iubirea, suliţa soarelui şi clarobscurul amăgitor, catifeaua şi fierul, brocartul şi flegma, vâscozitatea leneşă a nectarului şi umbra apăsătoare a visului urât. Acoperit cu o mulţime de etichete - ba thriller istoric cu iz de Bosfor, ba puzzle filosofic, ba fantezie cu glisaj între porţile Orientului şi cele ale Occidentului, ba cronică a unui imperiu care îşi contemplă amurgul - volumul datorează ceva şi arhitectului aspirant care a fost Orhan Pamuk. Pamuk e foarte riguros în privinţa construcţiei epice şi ştie să păstreze echilibrul între detaliu şi întreg.
SCANDALURI
Cârtitorii invidioşi acuză pe nedrept
„Mă numesc Roşu“ e romanul cu cea mai mare detentă din literatura turcă. Lui Orhan Pamuk i s-a imputat statutul de „playboy“ al romanului contemporan, cu vehemenţa cu care breasla scriitorilor întâmpină prea des succesele semenilor. S-a ajuns şi la acuzaţii mai grave. Bunăoară, Pamuk a fost bănuit că ar fi provocat cu bună ştiinţă un scandal politic, pentru ca atenţia lumii literare să se îndrepte asupra lui, urmând ca avalanşa de premii interna- ţionale să reprezinte contraponderea pentru ostracizarea internă. Dacă toţi cârtitorii lumii literare ar fi acuzaţi de fals şi uz de fals, pe planetă s-ar respira mult mai degajat. (Selecţii din „Idei în dialog“, din octombrie 2006).
Orhan Pamuk este adus în România de editura care-i publică cărţile, "Curtea veche".
Recomandările noastre
