Orhan Pamuk: eseuri despre cititori şi scriitori

Editura Polirom propune o nouă perspectivă asupra autorului premiat cu Nobel pentru Literatură cu ajutorul eseurilor despre lectură reunite sub titlul "Romancierul naiv şi sentimental".

După ce cititorii l-au cunoscut pe Orhan Pamuk în ipostaza de memorialist, prin volumul "Istanbul", tradus şi el în română, de data aceasta ei pot să afle, prin eseurile din "Romancierul naiv şi sentimental", traduse din engleză de Rebeca Turcus, cum vede autorul turc relaţia dintre cititori şi autori. Volumul este descris drept "o interpretare impresionantă a faptelor care se petrec în mintea romancierului, este una dintre cele mai for midabile tentative de elaborare a unei teorii a romanului întreprinse de un practicant al scrisului". Lecturi despre literatură la Universitatea Harvard De fapt, textele din volumul apărut în 2010 reprezintă o serie de lecturi susţinute de Pamuk la universitatea americană Harvard. Titlul sub care sunt reunite acestea este o trimitere la eseul critic al poetului Friedrich Schiller, "Despre poezia naivă şi cea sentimentală", apărut în 1796. Schiller a realizat distincţia dintre scriitorii care se lasă absorbiţi de creaţia lor – naivi – şi cei care se detaşează de ea – sentimentali. Despre texte, cotidianul britanic "The Telegraph" scrie că "sunt recomandate cu căldură studenţilor şi cititorilor serioşi". Şi alte publicaţii au primit cu cronici pozitive această iniţiativă a romancierului de a descrie cum vede el cititul. "«Romancierul naiv şi sentimental» a lui Pamuk este fermecătoare, autoreflexivă şi meditativă", s-a precizat în "The Guardian". "O carte concisă şi impresionant de rafinată... Vocea teoreticianului Pamuk – gravă, meditativă şi ironică – se armonizează cu vocea narativă din romanele sale. Predominantă este însă dragostea lui pentru literatură", a fost de părere criticul de la "San Francisco Chronicle". "Forţa cărţii lui Pamuk constă nu atât în teoriile lui despre roman, cât în credinţa sa în roman... Pamuk e convins că adevărata misiune a romancierului este să creeze lumi, iar motivul esenţial pentru a citi literatură este explorarea acestora... Lucrarea sa ne aminteşte că, fără această credinţă aproape metafizică, nu pot fi scrise cărţi mari – şi nici nu pot fi apreciate pe deplin", se consemnează în Bookforum. Iar publicaţia de specialitate "Australian Literary Review" a elogiat de asemenea volumul: "Deşi excentrică şi uneori elitistă, această carte despre arta romanului conţine o percepţie dinamică a vieţii ficţiunii şi a felului în care romanul ne face să vedem lumea, astfel că ea va fi preţuită atât de cititori, cât şi de scriitori". Laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură În aceeaşi colecţie de autor "Orhan Pamuk" au mai apărut volumele "Istanbul", în urmă cu câteva luni, "Cartea neagră", "Mă numesc roşu", "Viaţa cea nouă" şi "Muzeul inocenţei". Romancierul turc a fost laureat în 2006 cu Premiul Nobel pentru Literatură. Academia Suedeză care i-a acordat premiul şi-a motivat decizia spunând că el este cel "care în căutarea sufletului melancolic al oraşului său natal a descoperit noi simboluri pentru ciocnirea şi intersecţia culturilor". "Una dintre cele mai formidabile tentative de elaborare a unei teorii a romanului întreprinse de un practicant al scrisului... “ AUSTRALIAN LITERARY REVIEW, publicaţie literară ESEU Ce se petrece în mintea noastră atunci când citim un roman Fragment din volumul "Romancierul naiv şi sentimental" – seria de autor "Orhan Pamuk" (colecţia Biblioteca Polirom, Editura Polirom, 2012, traducere din limba engleză şi note de Rebeca Turcuş). "Romanele sunt vieţi secunde. La fel ca visele despre care vorbeşte poetul francez Gérard de Nerval, ele dezvăluie culorile şi complexitatea vieţilor noastre şi sunt pline de oameni, chipuri şi obiecte pe care avem senzaţia că le recunoaştem. Şi, la fel ca într-un vis, atunci când citim un roman, lucrurile extraordinare pe care le întâlnim acolo ne marchează uneori atât de puternic, încât uităm unde ne aflăm şi ne închipuim în mijlocul evenimentelor şi personajelor imaginare la care asistăm. În astfel de momente credem că lumea ficţională în care am pătruns şi cu care ne delectăm este mai reală decât realitatea însăşi. Faptul că aceste vieţi secunde ni se pot părea mai reale decât realitatea înseamnă adesea că înlocuim romanul cu realitatea ori cel puţin că îl confundăm cu viaţa reală. Însă nu ne plângem niciodată de această iluzie, de această naïveté [naivitate (în fr., în orig.).]. Dimpotrivă, la fel ca în unele vise, ne dorim ca romanul pe care-l citim să continue, sperând că această viaţă secundă nu va înceta să trezească în noi o senzaţie pu ternică de realitate şi autenticitate. În ciuda a ceea ce cunoaştem despre ficţiune, suntem sâcâiţi şi enervaţi în cazul în care un roman nu reuşeşte să creeze iluzia că întruchipează realitatea. Visăm presupunând că visele sunt reale; asta e însăşi definiţia visului. Tot astfel, citim un roman spunându-ne că este real – dar undeva în mintea noastră ştim foarte bine că presupoziţia noastră este falsă. Acest paradox îşi are sursa în natura romanului. Să începem prin a sublinia faptul că arta romanului se sprijină pe capacitatea noastră de a crede simultan în stări contradictorii." BIOGRAFIE 11 milioane de volume vândute Orhan Pamuk s-a născut în 1952, în Istanbul. Romancierul turc este în prezent şi profesor la Universitatea Columbia din New York, unde predă literatură comparativă şi tehnici de scriere. Pamuk este unul dintre cei mai importanţi scriitori turci şi a vândut 11 milioane de volume în lumea întreagă, traduse în peste 60 de limbi străine. El a devenit astfel cel mai bine vândut autor al ţării sale. Pamuk şi Jose Saramago au fondat împreună Parlamentul Scriitorilor Europeni. În urma unei legi adoptate în 2005 în Turcia, în care se stipula că persoanele care îşi insultă ţara vor face închisoare, Pamuk a fost acuzat retroactiv din cauza declaraţiilor sale dintr-un interviu. După ce a fost pus sub acuzare, scriitorul şi-a repetat în Germania opiniile.