Vicepreşedintele PNL, Ludovic Orban, crede că Teodor Meleşcanu l-ar putea învinge pe Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale.
M.M. Ce se întâmplă cu domnul Tăriceanu după ce nu va mai fi prim-ministru? Întrebaţi-l pe dânsul.
I.L.: Dar credeţi că va fi o competiţie pentru conducerea PNL la care domnul Tăriceanu să nu participe? Este posibil. Nu ştiu dacă mai vrea să candideze după acest mandat.
M.M.: Dumneavoastră aţi dori? Am să vă dau un răspuns care poate o să vă surprindă. De dorit nu-mi doresc, dar este posibil să fie nevoie să candidez.
M.M.: Ce înseamnă asta: este posibil să fie nevoie să candidez? Înainte de a te confrunta cu electoratul din circumscripţie te confrunţi cu electoratul din propriul partid. Prima şi cea mai importantă regulă este să nu-l dezamăgeşti. Dacă-l dezamă- geşti, există riscul să pierzi.
M.M.: Ne spuneţi că aceia care v-au ales vicepreşedinte, când l-aţi bătut pe Bogdan Olteanu, v-ar putea dori, în 2009, preşedinte al PNL? Există această posibilitate. Voi alege cea mai bună soluţie pentru PNL. Acea soluţie este greu de anticipat.
I.L.: Crin Antonescu spunea că este posibil ca PNL să-şi fi pierdut electoratul tradiţional, liberal, în favoarea celui câştigat prin măsuri sociale. Într-o foarte mică măsură. În principiu, în electoratul PNL au survenit câteva mutaţii. A crescut electoratul din mediul rural, PNL având la momentul alegerilor din 2004 o pondere mai mare în mediul urban. A existat o oarecare scădere în mediul urban, care s-a simţit şi la alegerile pentru Parlamentul European. Pe de altă parte, există un mai mare echilibru în ceea ce priveşte vârstele. Electoratul preponderent liberal era de vârsta 18-45 de ani, acum a crescut procentul celor cu peste 60 de ani care optează pentru PNL. Dar a rămas cu o viziune de centru, centrudreapta.
M.M.: De ce credeţi că s-a întâmplat această mutaţie? Guvernul Tăriceanu a alocat foarte multe fonduri către comunităţile locale. Urmează plăţile din fondurile europene şi plăţile complementare. A existat şi o conjunctură favorabilă cu seceta, în care foarte mulţi oameni au primit bani, şi au primit mai mulţi bani decât în cazul în care aveau recoltă. S-au dublat pensiile agricultorilor.
I.L.: Dar nu vă este teamă că veţi pierde acest electorat dacă nu veţi mai fi la guvernare? Totdeauna există un electorat volatil. Electoratul aproape stabilizat este de aproape 8-10%, restul până la 15-16% migrează. În România, este un procent destul de mare de electorat care migrează.
I.L.: Cine stă cel mai bine în mediul rural? După cercetările noastre, PSD, urmat de PNL, aproape la egalitate cu PD.
M.M.: Când ar trebui să se desfăşoare alegerile? La termen, după părerea mea.
M.M.: Dar cine din PNL l-ar putea bate pe Traian Băsescu? Oricine ajunge în turul doi.
M.M.: Şi cine ajunge în turul doi? Poate să ajungă Crin Antonescu, poate să ajungă Teodor Meleşcanu, pot ajunge mulţi.
M.M.: Domnul Meleşcanu îl bate pe domnul Băsescu, în turul doi? Părerea mea este că situaţia de la Primăria Capitalei se va repeta şi la prezidenţiale.
M.M.: Adică PDL va câştiga din primul tur. Dacă va ajunge cu Băsescu în turul doi, va avea toate şansele să câştige.
I.L.: Dar domnul Meleşcanu are un trecut... Şi un prezent. Trăieşte de mult timp în plină lumină publică. În cercetările sociologice pe care le facem, Teodor Meleş- canu se bucură de notorietate şi de încredere.
M.M.: Dar dumneavoastră pierdeţi în faţa lui Liviu Negoiţă din primul tur. Eu nu mă las bătut aşa de uşor şi eu cred că bucureştenii nu sunt masochişti şi nu o să mai opteze pentru un candidat al PD. Indiferent care va fi acela.
I.L.: Liviu Negoiţă are o prestaţ ie bună la sectorul 3. Eu locuiesc în sectorul 3 şi sunt mulţumit de lucrurile pe care le-a făcut. Dar Primăria Capitalei este altceva decât o primărie de sector.
M.M.: Dar cum se face că tocmai ministrul dv. de externe a reuşit să aibă o imagine atât de proastă şi nu este pe lista candidaţilor la preşedinţie? Este foarte greu să fii ministru de externe când preşedintele României este Traian Băsescu.
M.M.: Asta este singura explicaţ ie? Evident, domnul Cioroianu nu a avut suficientă abilitate să se ferească de anumite situaţii şi a comis şi unele stângăcii.
I.L.: Credeţi că este benefică PNL întoarcerea lui Dinu Patriciu în politică? Niciodată nu m-am ferit să recunosc că sunt prieten cu Dinu Patriciu, chiar în momentele cele mai grele ale lui Dinu Patriciu. Nici când m-a insultat ziarul „Adevărul“. Sigur că am rămas puţin surprins. De multe ori, în chestiunile strategice, am avut poziţii apropiate, dar în ceea ce priveşte decizii tactice nu ne-am înţeles de multe ori şi am avut multe dispute. De exemplu, în 2000, când s-a propus înţelegerea cu PSD, au fost numai două voturi în Biroul Politic: votul lui Stoica şi votul lui Dinu Patriciu.
PNL ar trebui să treacă în opoziţie dacă nu mai deţine postul de premier
M.M.: Ce aţi prefera după 2008, o alianţă cu PSD sau cu PDL? De 18 ani, PSD şi PNL au fost pe poziţii diametral opuse. Mie îmi este foarte greu să uit Piaţa Universităţii, să uit guvernările PSD. Guvernarea Năstase a îngenuncheat presa şi a încercat să pună botniţă tuturor celor care aveau alte opinii decât opinia partidului conducător. Sunt multe lucruri care ne despart. Am o rezervă destul de mare în ceea ce priveşte colaborarea cu PSD.
M.M.: Dar, în structura de conducere a PNL, ce aţi pus atunci când s-a dat liber la alianţele cu PSD? Noi am decis că există libertate de negocieri. Acuma, trebuie să ţinem cont şi de realitatea care există. Societatea românească a fost împărţită în două: pro sau contra lui Băsescu. Din cauza modului conflictual în care preşedintele, deşi trebuia să fie un mediator, a fost principalul agresor, cel care a iniţiat marile conflicte, s-a creat o apropiere artificială. Toate analizele sociologice arată că între electoratul PNL şi cel al PSD există o diferenţă foarte mare. Electoratul nostru este poziţ ionat la centru, centru-dreapta, cel al PSD este la stânga. Există o evidentă incompatibilitate, plus istoria de 18 ani peste care este foarte greu să treci.
I.L.: Atunci de ce Crin Antonescu vorbea despre nevoia unei alianţe cu oricine, pentru a-l izola pe Traian Băsescu? Domnul Crin Antonescu a indicat şi alte posibilităţi. Este evident că există un risc de derapaj spre autoritarism, în cazul în care Băsescu reuşeşte să-şi impună un guvern docil, pe care să-l controleze.
M.M.: De ce este atât de evident acest risc? Cum puteţi califica atitudinea domnului preşedinte faţă de media? Adică cine-l critică este duşman? Eu niciodată nu m-am răţoit la vreun ziarist, nu m-am apucat să dau telefon prin redacţii.
M.M.: Nu văd de ce m-ar deranja atitudinea lui Băsescu mai mult decât ceea ce a făcut Năstase, atunci când era premier. Cu siguranţă, ambele atitudini sunt la fel de grave. Dar un lucru trebuie să-l recunoaşteţi: că guvernul liberal nici măcar nu a încercat să pună botniţă presei, nu a încercat să o cumpere. Deşi există presiuni enorme pentru a da drumul la publicitate, pentru a folosi diferitele canale specifice... Cu riscuri, pentru că am fost ciuca bătăilor în toată această perioadă.
I.L.: Dar credeţi că, în PNL, ar exista susţinători ai unei variante de guvern PDL? Este posibil. Deşi, de-a lungul timpului, nu se poate spune că PNL a fost cel mai unit, experienţ a ultimilor ani ne-a învăţat că împreună suntem mai puternici. Opinia mea este că PNL nu trebuie să participe la guvernare după acest exerciţiu decât dacă deţine poziţia de prim-ministru. Este extrem de dificilă realizarea unei coaliţii guvernamentale cu PSD, cum este la fel de dificilă realizarea unei coaliţii cu PDL, atâta timp cât acest partid nu se comportă ca un partid normal şi continuă să fie o masă amorfă care ascultă de comenzile prezidenţiale.
I.L.: Cine mai face parte din aşa-zisa aripă radicală, în afară de dumneavoastră, Norica Nicolai şi Crin Antonescu? Ce-i aia radical?
I.L.: Cei mai duri critici ai lui Băsescu şi ai lui Tăriceanu. Pe mine mă onorează această titulatură. Cei care ştiu istoria liberală ştiu că nucleul de bază au fost Brătianu-Rosetti, care erau consideraţi radicali. Noi nu suntem radicali, suntem nişte oameni care se exprimă mai liber.
INCERTITUDINE
Nimeni nu ştie cât va costa Autostrada Transilvania
I.L.: Nu vă iubesc feroviarii! Este foarte ciudat ce se întâmplă cu feroviarii. Apetitul lor pentru mişcări revendicative a crescut brusc. În mandatul meu au crescut de două ori salariile. Ca o compensare că fostul ministru Gheorghe Dobre le-a blocat salariile - timp de aproape doi ani nu a existat nicio creştere salarială la calea ferată -, anul trecut a fost o creştere de aproximativ 11% plus 10%. Anul ăsta, antrenaţi de anul trecut, au venit cu o solicitare aproximativ similară, care nu mai are suport în economie. De exemplu, în CFR Infrastructură, dacă acceptă m solicitările lor salariale, înseamnă ca 65% din bugetul companiei să fie afectat de plata salariilor.
M.M.: Acum, cât din acest buget se duce pentru salarii? În jur de 50%. Deja s-a ajuns la un cost extrem de mare. Sunt nişte obiective care trebuie atinse în infrastructură. Deja am ajuns în Uniunea Europeană şi nu mai poţi să faci două ore între Baia-Mare şi Satu-Mare. Infrastructura trebuie adusă la standardele tehnice din UE, care presupune o viteză de deplasare de 160 de kilometri la oră. Pe CFR Călători, 80% din vagoane au durata de viaţă de peste 25 de ani.
M.M.: Cât ar trebui să fie? Maximum 20 de ani. Şi este evident că, atunci când cumperi un vagon nou, omul îl respectă. Distrugerile la vagoanele noi sunt mult mai mici decât la cele vechi.
M.M.: Cei de la drumuri mai lucrează cu celebrii baroni ai asfaltului, Umbrărescu, Căşuneanu, Euroconstruct? Căşuneanu lucrează pe centura Ploieştiului, toţi trei la Bucureşti-Ploieşti... Au contractul de la Radu Berceanu.
M.M.: Aţi contestat contractul, dar nu l-aţi reziliat. Mă judecam trei ani cu companiile respective, iar în timpul ăsta nu se construia un metru pătrat de autostradă. Este un contract cu multe probleme, la fel ca şi cel al Autostrăzii Transilvania.
M.M.: Cât va costa Autostrada Transilvania? Măcar cu aproximaţie. Nimeni nu ar putea să spună. Va fi, cu siguranţă, mai mult decât ceea ce s-a definit ca preţ-ţintă. Pe de altă parte, ultima autostradă din Ungaria a evoluat ca preţ între 16 şi 18 milioane de euro pentru un kilometru.
M.M.: Autostrada Bucureşti- Ploieşti se lărgeşte la trei benzi? Da. Este obligatoriu. Pe această axă se justifică şi patru benzi.
M.M.: De ce recurgeţi la parteneriat public-privat pe anumite tronsoane de autostradă dacă avem 15 miliarde de euro de la UE pentru infrastructură? Pentru infrastrucura de autostrăzi vom avea la dispoziţ ie 1,6 miliarde de euro. Bani suficienţi pentru trei tronsoane de autostradă de pe culoarul patru, respectiv Nădlac-Arad, Lugoj-Deva şi Orăştie-Sibiu. Noi avem nevoie de o reţea de autostrăzi nu numai pe coridorul patru. Avem nevoie să finalizăm Autostrada Transilvania, care, trebuie să vă spun în premieră, ar putea face parte dintr-un coridor nordsud, care să nu fie coridorul nouă şi care trece prin Ucraina şi Belarus. Acest coridor nou, ce urmează să fie decis la renegocierea reţelelor TEN, practic va impune Autostrada Transilvania.
I.L.: Ce fel de bitum veţi folosi pentru drumurile din România? Bitum îmbunătăţit, pe stratul de uzură.
I.L.: Bitumul lui Dinu Patriciu. Nu este singurul producător, mai există unul şi există bitum îmbunătăţit importat din Ungaria. Nimeni nu împiedică nici Petrom, şi nici altă rafinărie să producă astfel de bitum. În toată Europa se foloseşte bitumul modificat, care îmbunătăţeşte elasticitatea, nu curge ca şi cel obişnuit, care se plastifiază la căldură.
M.M.: Pe Autostrada Transilvania se termină, în 2008, vreun tronson? Între kilometrii 17 şi 45 este prevăzut. Este greu de spus dacă se va termina. Eram mai optimist în urmă cu şase luni, apropo de Bucureşti-Ploieşti, acum am mai revenit cu picioarele pe pământ, oricum este prevăzut să se termine la sfârşitul lui 2009.
DISPUTĂ
Metroul spre Otopeni, pe linia de cale ferată
M.M.: Veţi permite construcţ ia liniei de metrou spre Otopeni? Se va face, dar nu cu 1,1 miliarde, aşa cum rezultă din studiul comandat de primărie. Noi suntem în stadiul final al studiului de fezabilitate al legăturii de metrou Bucureşti- Otopeni pe actuala linie de cale ferată, care necesită electrificare şi o serie de alte lucrări specifice pentru a fi conectată la metrou şi care estimăm că vor costa în jur de 250 de milioane de euro.
M.M.: Deci nu este nevoie de creditul oferit de Japonia? În principiu, orice credit avantajos ar trebui folosit.
M.M.: Şi acest credit unde ar trebui folosit? Adriean Videanu spune că este destinat liniei de metrou Bucureşti- Otopeni. Dacă va accepta să-l folosească pe soluţia tehnică propusă de studiul de fezabilitate pe care l-am făcut, n-am absolut niciun fel de problemă. În ciuda disputelor, de fiecare dată când au fost probleme de interes am stat de vorbă cu domnul Videanu şi chiar şi cu preşedintele Traian Băsescu, destul de des în ultima lună.
CE SPUNE DESPRE…
ÎNCREDERE
„I-am spus lui Dinu Patriciu că 2008 este anul Şobolanului“
I.L.: Aţi făcut acum doi ani, dacă nu mă înşel, o declaraţie referitoare la femeile care-şi fac cariera politică în patul şefilor. Regretaţi această declaraţie? Regret misoginismul care s-a declanşat din cauza interpretării declaraţiei. Ceea ce am spus eu a fost profund politic şi a fost aplaudat de o sală întreagă plină de doamne şi de domnişoare. Ceea ce am spus a fost: nu trebuie să vă legaţi de vreun şef, nu trebuie să apelaţi la alte mijloace decât are nevoie un politician.
I.L.: Plecaţi de la premisa că femeile, în general, apelează la alte mijloace pentru a face carieră politică? În mod evident, cariera Elenei Udrea a fost legată de Traian Bă- sescu. Hai să fim serioşi. Ce era Elena Udrea fără Traian Băsescu?
M.M.: Deci vorbiţi de, cum să spun, o relaţie subiectivă? Da. Sau, în mod evident, cum a fost şi cazul Ralucăi Turcan. Acum, în mod evident, s-au autonomizat şi au început să meargă pe propriile picioare, dar o bună perioadă de timp au trăit în umbra şefului.
M.M.: Orice tânăr are un mentor spiritual, inclusiv în politică. Dumneavoastră sugeraţi că ar fi vorba de ceva mai mult. Una este mentorul spiritual şi alta este un şef care, ignorând orice fel de traiectorie normală într-o carieră publică, arde toate etapele şi pune pe cineva în nişte funcţii pentru care în mod evident nu este pregătit.
I.L.: Deci nu regretaţi acele declaraţii? Nu regret, pentru că mesajul meu a fost pozitiv, că nu există nicio discriminare între bărbaţi şi femei, şi femeile trebuie să-şi depăşească barierele rezultate dintr-o mentalitate tradiţionalistă şi conservatoare, care a dominat societatea românească, inclusiv în perioada comunistă.
M.M.: Ce aţi simţit când în ziarul prietenului dumneavoastră, Dinu Patriciu, s-a scris: „Afară cu şobolanul!“? I-am mulţumit şi i-am spus că anul 2008 este anul Şobolanului.
M.M.: Şi Dinu Patriciu ce v-a răspuns? Că nu intervine în politica editorială a ziarului.
M.M.: Şi l-aţi crezut? ... (Râde)
I.L.: În ce fel sunteţi diferit de fratele dumneavoastră? El a fost fratele mai mare.
M.M.: Vă bătea? Atunci când... Doi băieţi într-o casă normal că se mai luau la harţă, dar erau mai mult competiţ ii sportive. În general, el a fost un model de seriozitate, de corectitudine. A fost mai conformist decât mine, a fost mai reţinut. Eu am avut curiozitate, iniţiativă, m-am băgat cu capul înainte.
I.L.: Credeţi că a fost un atu pentru dumneavoastră faptul că vă luaţi chitara şi cântaţi destul de des? Nu cânt destul de des. Ce înseamnă des? Cânt în fiecare zi, şi acasă. Dacă am o dispoziţie sau vreau să ascult o piesă, vreau să o pun pe armonie, e normal, e un lucru firesc. În casa mea a existat muzică de la naştere.
M.M.: Nu vă deranjează imaginea asta de politician care cântă la chefuri? La care chefuri? Când au dat pe site-ul „Adevărului“ că m-am suit pe masă, când au spus că m-am îmbătat, deşi se vedea clar că am pupat paharul şi nu beam. Era o petrecere cât se poate de normală.
TESTUL DE SINCERITATE
„Nu am lovit pe nimeni“
I.L.: Credeţi că ministrul David a învăţat ceva din experienţa dumneavoastră de după accident? Da. Pentru că imediat a dat declaraţii publice după accident.
I.L.: Vă pare rău acum că nu aţi procedat altfel? Vă mărturisesc că mi s-a pă- rut complet neimportant în momentul respectiv să anunţ presa.
M.M.: Credeţi că au existat oameni în PNL care ar fi dorit să utilizeze accidentul acesta împotriva dumneavoastră? Nici nu vreau să mă gândesc că există astfel de colegi. Întotdeauna m-am gândit că există o solidaritate între membrii unui partid.
I.L.: Procurorii au ajuns la concluzia că ar fi existat o victimă, dar, fiindcă nu a avut nevoie de mai mult de zece zile de îngrijiri medicale, nu a intrat sub incidenţa Legii penale. Aţi acroşat-o sau nu? N-am lovit pe nimeni, aşa cum am mai declarat de-a lungul timpului. Părerea procurorului se întemeiază pe o singură declaraţie. Dacă mai contează declaraţia presupusei victime, dacă nu contează declaraţia părintelui, dacă nu contează celelalte aproximativ 23 de declaraţii, dacă nu contează raportul de expertiză medico-legală, dacă nu contează celelalte expertize şi contează declaraţia unui singur martor, ce pot să fac eu? Toate lucrurile au fost puse într-un asemenea context din cauza NUP-ului, ce să contest?