Oratoriul bizantin de Paşti – O capodoperă comparabilă cu cele ale Bach sau Händel

Oratoriul bizantin de Paşti – O capodoperă comparabilă cu cele ale Bach sau Händel

Pe 3 martie 1946 s-a interpretat în premieră absolută, la Ateneul Român, sub bagheta lui George Enescu, Oratoriul bizantin de Paşti „Patimile şi Învierea Domnului” de Paul Constantinescu.

Acesta are la bază un text muzical bizantin din secolul al XIII-lea, descoperit la Paris, în arhiva Bibliotecii Naţionale, reconstituit, tradus, adaptat şi oferit compozitorului de către preotul I.D. Petrescu, profesor de Istoria muzicii orientale şi de Paleografie bizantină la Facultatea de Teologie din Bucureşti.

Datorăm eruditului muzicolog Alexandru I. Bădulescu date privind conducerea Corului, deţinută de muzicianul-teolog Nicolae Lungu, şi identitatea principalilor solişti vocali: Nicolae Secăreanu (Evanghelistul), preotul I.D. Petrescu în rolul lui Hristos, altista Nella Dimitriu (Maica Domnului), Mircea Buciu (Pilat), iar în câteva roluri episodice Marieta Cartiş, Elisabeta Moldoveanu şi marele tenor de mai târziu Valentin Teodorian, în vârstă de 18 ani pe atunci...

Impresia lăsată de această lucrare muzicală fără precedent în componistica românească a fost grandioasă şi ajunge să spunem în acest sens că Emanoil Ciomac, cel mai important critic muzical al vremii, a comparat Oratoriul bizantin de Paşti al lui Paul Constantinescu cu oratoriile lui Bach şi cu cele ale lui Händel, iar Patriarhul Nicodim, prezent la Ateneu, adresându-i-se compozitorului, a exclamat: „Aţi săvârşit o faptă de mare însemnătate în domeniul artei!”. În primăvara aceluiaşi an 1946, Oratoriul de Paşti al lui Paul Constantinescu a mai fost interpretat de două ori, tot la Ateneu, pe 17 aprilie şi pe 25 mai, sub bagheta dirijorului Constantin Silvestri.

Ne puteți urmări și pe Google News

În seara zilei de 3 martie 1946, Irina Procopiu, fostă doamnă de onoare a Reginei Maria şi un membru important al Asociaţiei Muzicale Române, consemna în jurnal: „Ieri, la repetiţia generală, şi azi, la execuţia Oratoriului bizantin de Paul Constantinescu, operă românească ortodoxă magnifică. Mare entuziasm. Eveniment muzical care marchează o dată în istoria evoluţiei muzicale în România. Secăreanu, excelent, dicţie admirabilă. Părintele Petrescu, voce slabă, dar atât de potrivită stilului lucrării. Nella Dimitriu, la fel de bună. Corurile, perfecte. Orchestra, excelentă. Pynx (George Enescu, n.n.), magnific.”

Zece zile mai târziu, pe 13 martie 1946, Irina Procopiu rezumă o iniţiativă a Asociaţiei Muzicale Române: „Decernăm un premiu I, de 500.000 lei, lui Paul Constantinescu, autorul Oratoriului, şi II, de 200.000 lei, părintelui Petrescu, în calitate de colaborator”.

O lună mai târziu, după ce ascultase Oratoriul de Paşti în versiunea dirijorului Constantin Silvestri, notează în jurnal: „Ieri, miercuri, execuţie magnifică a Oratoriului lui Paul Constantinescu. Silvestri, la pupitru, splendid.”