Redactorii "Evenimentului zilei" au prezentat, în ultimele săptămâni, poveştile unor români cu handicap, fiecare dintre ei fiind un exemplu de talent, bun-simţ, modestie şi generozitate.

La 20-30 de ani, unii vor doar să schimbe lumea şi să mute munţii din loc. Alţii, ceva în plus: să ducă la gură o lingură de supă fără să o verse, să urce o scară, să sărute o fată.

Redactorii EVZ au prezentat, în cadrul campaniei "Viaţa merită trăită", câteva lecţii de viaţă venite de la tineri cu handicap. Cinci dintre ei vor primi o invitaţie de două persoane la conferinţa pe care o va susţine la Bucureşti, pe 11 aprilie, Nick Vujicic, un bărbat fără mâini şi fără picioare care vorbeşte despre fericire.

"Dacă nu s-a putut, asta e"

"Aş fi vrut o viaţă normală. Dar, dacă nu s-a putut, asta e", spune Egyed Zoltan (37 de ani), de lângă Turda. Şansa lui la normalitate s-a spulberat când avea nouă luni, în urma unui tratament greşit care l-a imobilizat pe viaţă.

Boala face ca muşchii să-i slăbească zi de zi, aşa că a mânca singur o farfurie cu ciorbă e o adevărată performanţă. În căsuţa lui cu pereţi crăpaţi, bărbatul are o singură bucurie: blogul personal, unde-şi scrie supărările, pune fotografii şi scrie despre oamenii din jurul său.

Pictoriţa fără mâini

La 17 ani, Roxana Irimia din Valea Jiului studiază pictura la un liceu de artă deşi, din cauza unei malformaţii congenitale, nu are palme, iar degetele-i minuscule ies parcă direct din coate.

În faţa şevaletului însă, handicapul ei dispare. Roxana gândeşte pragmatic şi ştie că din pictură se câştigă greu, aşa că se va specializa în design interior. Prima o fer tă de colaborare în acest domeniu i-a venit deja de la o cititoare, care i-a propus Roxanei să decoreze un apartament.

Desenatoarea fără profesor

O altă tânără talentată descre care a scris EVZ în această campanie este Zsuzsanna Magyarosi (18 ani), din Târgu-Mureş. Fata este talentată la desen şi îşi uimeşte cunoscuţii, în ciuda faptului că nu a avut niciodată un profesor de desen.

Zsuzsanna are o boală ce o ţine în scaunul cu rotile şi din cauza căreia părinţii au retras-o de la şcoală din clasa a II-a. A învăţat acasă, ajutată de mamă, iar peste un an va termina liceul şi se va înscrie la o facultate de psihologie. În urma articolului EVZ, proprietarul unei galerii de artă din Bucureşti s-a oferit să-i organizeze o expoziţie, iar doi cititori au căutat-o pentru a-i cumpăra lucrări.

Manager în scaun cu rotile

Un exemplu de ambiţie şi perseverenţă e bucureşteanul Iulian Crăciun (33 de ani), care conduce, dintr-un cărucior cu rotile, departamentul IT al unei firme de headhunting.

E căsătorit, are o fetiţă şi o carieră impresionantă, obţinută după ani de învăţătură şi experienţă câş tigată prin muncă de voluntariat. Nu a aşteptat nicio clipă ajutor de la stat ori de la alţii, a ştiut că nu poate evolua decât prin muncă şi ar vrea să transmită această reţetă şi celorlalţi.

"Fiecare hotărăşte cât este de handicapat" La 21 de ani, Alex Szolo, diagnosticat cu paralizie cerebrală, e un student eminent, scrie cronici de carte străină şi visează să studieze la Oxford. Are mereu zâmbetul pe buze şi un optimism molipsitor.

Despre boala lui, care- l împiedică să-şi folosească mâinile şi picioarele, Alex spune: "Mă accept aşa cum sunt. Nu m-am plâns niciodată. Nici măcar atunci când unii m-au numit handicapat". Băiatul ştie că adevăratul handicap ţine de ignoran ţă şi e convins că "fiecare hotă răşte singur cât este sau nu de handicapat".

Un IQ de supradotat

Bucureşteanul Vlad Stamate are 13 ani şi suferă de tetrapareză, boală care îl ţine în scaunul cu rotile. Deşi articulează greu cuvintele are un IQ de copil supradotat, iar înţelepciunea a luat-o cu mult înaintea vârstei.

"E foarte important ca oamenii să fie lângă tine, oamenii îţi oferă porţi deschise pentru afirmare. Dar tu şi numai tu, cu mintea şi cu voinţa reuşeşti în viaţă. Dacă nu suntem optimişti, nu mai înţelegem nimic de la viaţa asta, dacă nu gândim pozitiv, degeaba mai trăim", spune Vlad.

Origami 3D cu o mână

Ieşeanul Rică Moraru (27 de ani) face origami 3D cu mâna stângă, după ce dreapta a devenit ne func ţională din cauza unui accident. Dacă până la accident se uita cu milă către oamenii cu handicap, acum îi priveşte cu respect şi face voluntariat pentru copiii cu deficienţe mintale pe care îi învaţă să facă origami. Deviza lui: "Trebuie să gândeşti pozitiv şi să vezi ce poţi face, altfel corpul tău se îmbolnăveşte".