Ei bine, nu numai englezii, cu descoperirile lor făcute de-a lungul veacurilor, au ajuns în manualele elevilor români. Chiar şi astăzi, cum se dă o ştire despre vreo descoperire mai acătării, ea cuprinde şi sintagma „cercetătorii britanici”. Ei bine, de zece ani încoace, şi românii au ajuns în manualele elevilor britanici. Ce-i drept, nu în cele ale tuturor elevilor, ci numai ale cadeţilor de la şcolile de poliţie. Şi nu chiar toţi românii, ci numai cei din Ţăndărei. Şi nici ăia din Ţăndărei chiar toţi locuitorii, ci numai o parte.
Tema se numeşte: „Academia de trafic din Ţăndărei”. În ea este expus, cu lux de amănunte şi exemple concrete, inclusiv filme şi planşe foto, cum se face trafic de fiinţe umane, de copii în special, din România către Marea Britanie. Se vorbeşte în curs despre metodele de racolare ale minorilor, „şcoala” prin care trec şi unde sunt învăţaţi cum să stoarcă mila trecătorilor, dar şi eficientizarea exploatării lor după un veritabil business plan.
Conform estimărilor anchetatorilor britanici, un copil din Ţăndărei trecut prin această „formă de educaţie”, adică Academia de la Ţăndărei, poate să producă într-un an în jur de 120.00 de lire. Cât de adevărată este celebra replica: „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană”! Doar că la Academia din Ţăndărei, copiii ce urmau să fie traficaţi nu se ocupau numai cu cerşitul, ci şi cu furtul. Fiecare după specializare, conform talentului şi aptitudinilor.
Nici Interpolul nu s-a lăsat mai prejos. Aproape că nu există întrunire internaţională de specialitate, în care să nu se discute despre „Europa”, numele de cod al dosarului de trafic de persoane care s-a desfăşurat concomitent în patru ţări membre UE. Din acesta, dosarul de colaborare a Crimei organizate din Anglia cu cea din România a purtat numele de cod „Golf”.
Mascaţi, elicoptere, arme, percheziţii
Deşi nu este situat pe malul niciunui golf, pe data de 8 aprilie 2010 se declanşează la Ţăndărei şi împrejurimi, operaţiunea „Golf”. Şi pentru că localitatea nu este la malul niciunei ape semnificative, nici nu au participat ambarcaţiuni. Ci zeci de dube pline cu mascaţi, câini de luptă, poliţişti fără număr, care în uniforme, care în civil, plus un elicopter al MAI care „survola zona”, greu de spus pentru ce. Probabil ca să suplinească lipsa ambarcaţiunlor. În acelaşi timp, la Londra se petrecea acelaşi lucru. Mascaţii făceau descinderi, percheziţii şi arestări. După aia nu s-a mai întâmplat la fel.
Totul a pornit de la faptul că poliţiştii londonezi au observat pe străzile capitalei britanice, deodată, un număr foarte mare de copii, între 7 şi 13 ani, care cerşeau. Care de care mai iscusit. Aşa a început totul. De la această observaţie, la strângerea de informaţii şi, apoi, la acţiune.
Bilanţul descinderilor a fost unul important. Englezii au reuşit să salveze din mâinile traficanţilor 272 de victime, toţi copii, 106 persoane au fost arestate pentru trafic de carne vie, evaziune fiscală, spălare de bani, abuz de copii și influențarea cursului justiției.
Şi la noi, zarvă mare. Arestaţi fără număr, foarte mulţi bani ridicaţi, kilograme de aur confiscate, plus câteva arme, unele foarte periculoase.
Nu mai puţin de 26 de persoane au fost puse şi în România sub acuzare. Procurorul român care s-a ocupat de instrumentarea dosarului, a lucrat fix trei luni şi trei săptămâni la el. Eficienţă maximă.
Mai mult, Uniunea Europeană, după ce în 2011 a fost prezentat acest caz în cadrul Comisiei Europene, a schimbat legislaţia europeană, redefinind traficul de minori.
După spectacolul descinderilor a urmat, firesc, procesul în instanţă. Nu facem comparaţia între numărul persoanelor acuzate în Anglia cu cel al acuzaţilor din România, de unde, totuşi, erau racolaţi copiii şi traficaţi. Nu mai vorbim nici despre faptul că la început DIICOT a încadrat activitatea infracţională a celor acuzaţi la infracţiuni care puteau fi pedepsite cu până la 20 de ani de închisoare, în încadrări care prevedeau de la 1 la 5 ani de închisoare.
Dar comparăm rezultatul judecării celor acuzaţi în urma acţiunii „Golf”. În Anglia, 120 de condamnaţi. În România, din 26 de inculpaţi, nu a fost condamnat niciunul. Se știe deja, ne-am mirat cu toții. Dar atât, nu s-a mai întâmplat nimic.
E drept că la noi, în ceea ce priveşte procesul, în compensaţie poate cu rapiditatea încheierii rechizitoriului, a mers treaba un pic mai greu decât la englezi. Judecătorii români au întors dosarul pe toate părţile timp de zece ani încheiaţi, până s-a încheiat şi perioada de prescripţie a faptelor din el.
Aşa că, la jumătatea lunii decembrie a anului trecut, judecatorul Daniel Ursulescu, de la Curtea de Apel Târgu Mureș, a dispus achitarea în temeiul art. 16 alin 1 lit.a din Codul de Procedură Penală. Simplu: fapta nu există.
Teteo, care-ai ciordit goldeanu?
Dacă fapta nu există, cei cărora li s-au confiscat bunurile la percheziţii trebuie să le primească înapoi. Plus nişte despăgubiri de la CEDO, în cazul în care dau statul român în judecată, pentru lunile pe care le-au petrecut în arest preventiv, pentru fapte care nu există.
La sfârşitul săptămânii trecute, prin faţă pe la ANAF, Petrică Drăguşin, bulibaşa din Ţăndărei, se agita cu nişte hârtii în mână. El a declarat supărat : “La ANAF avem treabă. Avem banii pe care trebuie să ni-i dea, ni i-a luat de acasă. Am făcut cerere și nu vor să ne mai dea banii. Banca Națională zice că nu se găsesc. Apoi s-au găsit, dar nu vor să ni-i dea. E vorba de 5.100 de euro. Fratelui meu trebuie să-i dea vreo 7.000 de euro. Ne-au mai luat și niște aur. Le-am zis să-mi dea măcar 502 grame și pentru celălalt mă judec, dar nu vor”.
Şi ca totul să se încheie apoteotic, e belea şi cu aurul lui Radu Constantin, zis Aghiotantu, pentru că este mâna dreaptă a bulibaşei. Constantin deține o hotărâre judecătorească prin care se dispune restituirea unei cantități de bijuterii. Aproape 4 kilograme. Numai că la dosar nu există nici un document care să ateste că această cantitate a fost ridicată vreodată de la el. Atunci, de unde decizia de la dosar? Vă daţi seama cât de meticulos s-a lucrat în cei zece ani de judecată?
Desigur, oamenii trebuie să-şi primească bunurile înapoi, că aşa zice instanţa. Dar trebuie şi răbdare. Dacă procesul a durat zece ani, celor de la ANAF, care sunt mai funcţionari decât cei de la justiţie, probabil că le vor trebui mai mult de 10 ani ca să ducă la îndeplinire decizia.
“The criminal justice system in Romania failed”
Să nu comentăm noi aceste evenimente, pentru că, nu-i aşa, deciziile Justiţiei se aplică, nu se comentează. Să-l lăsăm însă pe Bernie Gravett, ofiţerul de poliţie britanic, cel care a coordonat „partea londoneză” a acţiunii „Golf”:
„La auzul acestei vești triste, (este vorba de achitarea celor 26 de inculpaţi din dosar, n.r.) mă tem pentru poporul român. Sistemul de justiție penală din România a dat greș atât față de copiii care au fost exploatați, cât și față de viitoarele victime. Gruparea din Țăndărei devine și mai puternică cu această decizie atroce a Curții. Este o zi tristă pentru justiția din România”.