Sursa: EVZ Proaspăt numit premier, în 1958, generalul de Gaulle se întreba dacă poate fi guvernată, și cum anume, o țară care produce peste 300 de soiuri de brânza. Eu mă întreb, acum, cum Dumnezeu poate fi guvernată atât de rău, și cum anume se mai poate trăi într-o țară care produce de sute de ani aceeași brânză de burduf. „Felul cum ne întrebuințăm timpul liber ne trădează caracterul” spune Plinius cel Bătrân. Nouă ni se tot arată diplome, ni se fac portrete minunate de tineri pregătiți prin școli plătite de părinți cu bani mulți, dar nu ni se spune nimic despre ce anume au făcut și fac aceștia în timpul liber.
„Iertarea e cel mai prețios dar al lui Dumnezeu, nota Papa Pius al XI-lea. Dar cine mai știe să ierte, în ziua de azi, când toată lumea condamnă, și i ar vrea, pe absolut toți, în afară de ei, la pușcărie? E, în toată această atitudine generală de condamnare și de stabilire de vinovății peste tot, o undă de slugărnicie, pentru cine știe să citească printre rânduri, sau printre gânduri. Să fim în acord cu cei puternici, să fim de partea celor care condamnă. Eu am învățat în copilărie și tinerețe că trebuie să fim alături de cei căzuți, să-i compătimim, să nu rămânem nesimțitori la suferința altuia, chiar dacă acesta a greșit.
Neomarxismul dă cu piciorul în cel căzut, cu slugărnicie, rânjind complice cu cel care lovește. Și tot dintr-o anume slugărnicie am ajuns, tot mai mulți dintre noi să ne transformăm în delatori mizerabili, transformând turnătoria într-un act demn de laudă. Așa că slugărnicia a ajuns să fie una din opțiunile cele mai lucide ale acestui tip de om nou. „Ne punem în slujba cuiva îndată ce acestuia i se relevează importanța.
Natura omului este construită pe temeiul servituții, după modelul indefinitului, care ne slujește cu discreție absolută; însă pentru că doar imităm viața, cu iluzia că o trăim dinăuntru - într-un mod confuz știind că ne va duce în cârcă până la sfărșit -, dăm întâietate slugărniciei din instinct, slugărniciei față de ceea ce ni se pare că este important, doctrină sau om. Avem deci nevoie de artificiile terorii obscure pe care o emană principiul importanței în existență pentru a ne rafina instinctul slugărniciei, poate singurul drum care ne-ar putea salva de la obsesia viitorului.
Ne puteți urmări și pe Google News
După atâta ură și injustiție, ne vom prăbuși până la urmă în comoția seninătății vicioase, alternativa cea mai comodă la obsesia paradisului social.” Știu și eu, poate că ar trebui, mai ales acum, în pandemie, să ne gândim mai mult la ce spune în citatul de mai sus scriitorul Claudiu Soare. Și la ceea ce nu au curaj să rostească majoritatea dintre noi… Cearta înregistrată și publicată în media, între cercetatul penal, președinte al USR, Dan Barna și o tânără speranță feminină a neomarxismului românesc e relevantă și confirmă tot ce am scris mai sus. „Omul nou” există și tinerețea lui exhală mirosuri fetide.
Recomandările noastre
