La 19 ani s-a iniţiat în traficul de droguri. Apoi s-a angajat în Poliţia de Frontieră şi şi-a făcut propria reţea.
Nico are talie subţire, părul negru, lucios, şi un aer de femeie fatală. Pare o divă din filmele noir din anii ‘50: pluteşte într-o lumină difuză, camuflându-se în jocul de umbre al unui ecran albnegru şi ascunzând un secret mortal. Iar Nico e plină de secrete. Ar fi fost un fotomodel fragil şi frumos ca un fluture dacă n-ar fi preferat slujba sigură şi destul de comodă de la Poliţia de Frontieră. Sau ar fi fost mulţi ani o agentă senzuală în uniforma mereu prea largă dacă n-ar fi devenit dependentă de heroină. Nicoleta Rain şi-a dezvăluit publicului latura întunecată exact la sfârşitul filmului, ca în anii ‘50: poliţista traficantă, tânăra care a condus cu o mână de fier una din reţelele de droguri din Banat. Prima doză, botezul fărădelegii Când Ştoacă a pus-o să prizeze în faţa lui, Nico a făcut pasul spre o lume din care nu mai exista drum de întoarcere. Oricum, tot aici ar fi ajuns, dar clipa aceea a fost importantă pentru că a cimentat relaţia dintre ea şi temutul şef al reţelei de heroină din Ferentari. E un obicei: dealerul te pune să iei o doză de faţă cu el ca să se convingă că nu eşti poliţist. Nico a făcut-o pentru că îi trebuia marfa şi n-avea timp de pierdut. Lua pachetele din Bucureşti cu 1.000 de lei bucata şi le vindea în Lugoj şi Timişoara cu 5.000 de lei. Bună afacere. Îşi lua două zile medical de la serviciu, se urca în maşină, acosta în viteză în estul Capitalei, aducea marfa şi îşi punea ajutoarele la treabă. A doua zi dimineaţă îşi trăgea iar haina gri cu epoleţi galbeni şi redevenea poliţist de frontieră. Şi a făcut asta nu o dată-de două ori, ci de sute de ori, ani în şir. Protectorul ei, interlopul absolut Trei ani au filat-o procuroii DIICOT pe Nicoleta Rain. Săptămâna trecută au trimis rechizitoriul în instanţă, e celebra operaţiune "Autobuzul" în care au picat 35 de traficanţi de droguri, dintre care 29 sunt în arest. Nicoleta Rain are capitolul ei aparte, a condus una dintre cele patru grupări destructurate. Înainte de-a deveni şefă de reţea, Nico a fost consumatoare de heroină. La 19 ani, fata venită de la ţară, dar de o frumuseţe răpitoare, a încăput pe mâna lui Şinka, arhetipul interlopului incurabil: dur, plin de bani, dominator şi având fărădelegea în sânge. Emerik Şinka (alias Ţuţu) avea 38 de ani, îi putea fi tată, şi i-a cerut lui Nico să-şi pecetluiască dragostea printr-un ordin scurt: "Consumi cu mine". Ţuţu era de mulţi ani dependent pentru că se apucase de traficul de droguri după ce poliţia îi anihilase o altă afacere în 2002 - o reţea de plasare de bani falşi. Au început să vândă la plic, mai rentabil Doi ani a purtat-o Şinka pe Nico prin cele mai temute clanuri mafiote din ţară. Făcea afaceri de faţă cu ea, aşa a şi ajuns să prizeze în faţa lui Ştoacă, ca un botez păgân, marcând intrarea într-unul dintre multe clanuri ale lumii barbare. Împreună luau drogurile din Bucureşti şi le vindeau în Lugoj, a doua piaţă de consum de heroină din România după Capitală. Şinka era un explorator şi un inventator în egală măsură. "A fost primul dealer de droguri din ţară care a început să vândă heroina la plic, cerând preţ dublu. În Bucureşti, marfa era livrată în bile mici, dar Ţuţu a mărit porţia şi-a băgat-o în pliculeţe cu latura de 1 cm sau de 2 cm, în funcţie de câţi bani voiai să dai. Astfel, ajunsese să vândă la preţ dublu faţă de Bucureşti, dar avea cerere", a povestit unul din ofiţerii implicaţi în anchetă. Dar în 2005 l-au săltat pe Şinka, astfel că Nico s-a văzut singură, nevoită să se descurce pe picioarele proprii. Dar nu s-a împleticit niciun pas: a dat concurs la Poliţia de Frontieră şi s-a angajat ca agentă la PTF Moraviţa, iar în paralel l-a întrebat pe Ştoacă dacă îi mai dă marfă. "Fără nicio problemă", a venit răspunsul. Nico era acum şefă de clan, avea propria reţea, îi trimitea săptămânal pachete lui Şinka la închisoare şi îi asculta sfaturile. Era o supravieţuitoare. Înger şi demon. "O mâţâită la serviciu"
La serviciu, în schimb, poza în femeia fragilă. "Era genul delicat, mâţâită, linguşea şefii, se alinta pe lângă colegi", povestesc colegii ei de la Moraviţa. Nimeni n-a bănuit că se droga. "Nu-şi injecta heroina, ci o priza tocmai ca să nu se vadă urmele", au explicat anchetatorii.
"Singura chestie dubi oasă erau concediile medicale, îşi lua lunar câteva zile, dar era atentă să nu depăşească 90 de zile pe an ca să nu fie chemată în comisii", afirmă Mihai Căpulescu, şeful de personal de la Poliţia de Frontieră Timiş. Fiecare zi de concediu me dical însemna un transport de droguri. Anchetatorii spun că, pe cât de fragilă părea în uniforma de poliţist, pe atât de dură devenea în traficul cu heroină, conducându-şi reţeaua cu mână de fier.
TRANZACŢII CODIFICATE
"Mergem la un suc?", adică "Ai o doză?"
Gruparea lui "Nico" vindea doze la plic de 0,05 - 0,06 grame care conţineau heroină în amestec cu cofeină şi griseofulvin. În timpul discuţiilor telefonice, infractorii au folosit diferite cuvinte: "pâine", "căcat", "maro", "suc", "şpriţ", "bilă", "hamburger" - pentru a denumi heroina, "săgeţi, pixuri" - pentru seringi, "cartuşe", "băţ" - pentru bani.
În momentul în care se puneau de acord pentru o tranzacţie, se foloseau expresii de genul: "eşti bine?" , "ne vedem la un suc?", "trec pe la tine?", un răspuns afirmativ însemnând că va primi stupefiantele.
"Nico a făcut bani frumoşi", spun an chetatorii. Pentru o bilă de 5 g plătea în Ferentari 1.000 de lei. La Lugoj, oamenii ei o transformau în 50 de doze pe care le vindeau cu 100 de lei bucata. "Uneori mergea şi de trei ori pe săptămână în Capitală. Ţinea contactul cu Ştoacă prin telefon sau prin mail", mai spune un procuror DIICOT.
LETARGIA UNUI HEROINOMAN ÎN ACEASTĂ LUME AGITATĂ
Pe altarul heroinei: profitul lui Nico se ducea în consumul propriu