Dan C. Mih?ilescu a debutat în clasa a cincea ca ?i gazetar la Scânteia Tineretului, iar mic a fost „botos ?i obez”. Are oroare s? se vad? pe sticl?, iar gustul pe care îl aveau Coca Cola ?i ?ig?rile Lucky Strike în perioada comunist? îi sunt proaspete în minte.
De?i este apreciat scriitor, gazetar, critic literar, realizator de televiziune, autor a numeroase c?r?i, traduceri, premiat de dou? ori de Uniunea Scriitorilor sau nominalizat la Premiul de critic? UNITER, despre Dan C. Mih?ilescu publicul nu ?tie mai nimic. Realizatorul longevivei emisiuni de la Pro TV, „Omul care a duce cartea” se descrie ca fiind un om al contrastelor, o natur? temperamental?, deschis? ?i, cu o mare calitate: sinceritatea. “Cioran mi-a zis, prin anii 90: noi a?tia care vedem viitorul în negru, vedem lumea ca ?i cum este într-un apocalips perpetuu, noi trebuie s? fim cei mai vitali, cei mai tari. Putem înv??a s? dans?m pe ruine c?ci nimic nu ne mai mir?, nimic nu ne mai sperie. Eu sunt îns? un om al contrastelor. Pe de o parte propov?duiesc ca Noica buna resemnare, pe de alt? parte un activism turbat, aproape isteric. De?i sunt în pragul a 60 de ani, înc? am o doz? de infantilism periculos sau atr?g?tor, nu ?tiu. Dac? vreau s? se ?tie ceva din firea mea e c? nu mint.” Copilul Dan C. Mih?ilescu a fost foarte ascult?tor. „Mama mi-a spus, pe la 5-6 ani, când eram botos ?i obez: tu trebuie s? ar??i întotdeauna lumii o fa?? de s?rb?toare. Asta mi-a r?mas în cap. C? atunci când e?ti în lume, tu nu tr?ie?ti pentru persoana ta. Tot r?ul pe care îl ai în tine trebuie s?-l alchimizezi cumva ?i când ie?i în lume trebuie s? ai o fa?? de s?rb?toare. Asta m-a cam tulburat ?i m-a f?cut s? depind exagerat de ceilal?i. Eu eram un tip retras, un bursuc închis înl?untrul s?u. ?i ideea c? trebuie s? ie?i în lume curat, sp?lat, vesel m-a obsedat ani ?i ani.” Într-un interviu de-o sinceritate dezarmant?, Iuliana Ciugulea, realizatoarea emisiunii „Conversa?ii esen?iale”, l-a provocat pe scriitor la o discu?ie despre lucruri intime. Primul s?u articol îl amuz? ?i acum, iar scriitorul poveste?te: ”Am debutat ca ?i gazetar în clasa a V-a, în Scânteia Tineretului, cu un mic reportaj ?i cred c? am luat ?i un premiu, un pix ceva. La 11 ani vroiam s? fac gazet?rie. M-am îngropat în gazet?rie în vreme ce, de fapt, mi-a? fi dorit s? stau în bibliotec? s? fac sinteze de o mie de pagini, cu cincisprezece mii de note de subsol. Mi-am dorit toat? via?a mea o munc? de birou ?i am ajuns un tip care practic? un exhibi?ionism bezmetic. ?i asta din cauza Pro Tv-ului care m-a scos din bârlog ?i m-a f?cut la 47 de ani s? izbucnesc pe sticl?, spre oroarea prietenilor mei, spre groaza mea. Eu nu m-am v?zut, în 13 ani de emisiune decât de dou? ori, pentru c? m? îngroze?te mutra mea, bâlbâiala mea.”
Dan C. Mih?ilescu nu se declar? un fan al poporului român. „Suntem o na?iune dezosat?. Mi-a? dori s? nu mai fim atât de acomodan?i, de descurc?re?i, s? fim mai fermi. Unde s-a mai v?zut, în ce ?ar? din lume s? pui în dreptul cuvântului mit? sau ?pag? cuvântul dreptul... i-am dat dreptul. Adic? o f?r?delege devine dreptul cuiva, anormalul devine normal.”
Dan C. Mih?ilescu a sincer ?i emo?ionant ?i despre ce a însemnat perioada comunist? pentru el ca scriitor, cum ?i de ce s-a înscris în partid, despre cum ?i-a cunoscut so?ia, amintiri legate de muzica acelor ani ori despre gustul pe care îl aveau Coca Cola ?i ?ig?rile Lucky Strike, dezv?luind o cu totul alt? imagine a sa, decât cea cunoscut? de gazetar, scriitor ?i critic literar.