De ziua ei, actriţa s-a jucat pe sine, pe scena Naţionalului timişorean.
Un sfert de oră de ropote de aplauze, sala Teatrului Naţional din Timişoara e în picioare, majoritatea spectatorilor au lacrimi în ochi. Pe scenă, doamna teatrului românesc, Olga Tudorache, care îşi amână cu greu lacrimile. Se înclină şi şopteşte „vă mulţumesc“.
Un tânăr îmbrăcat la patru ace ajunge pe scenă cu un buchet imens de trandafiri albi. Sunt cu zecile, multe zeci, câte unul pentru fiecare toamnă bifată de artistă pe 11 octombrie. Emoţionată, îi face semn să pună buchetul pe un scaun şi încearcă să-şi stăpânească plânsul. Din culise apar Mirela Iacob, coordonator PR, şi actorul Doru Iosif, ambii de la Naţionalul timişorean, şi-i cântă „Mulţi ani trăiască!“. Pe chipul brăzdat de ani mijesc primele lacrimi. În sală, 1.000 de oameni simt aceeaşi emoţie, aplaudă frenetic cu lacrimi în ochi.
„Piesa aceasta e povestea mea“
Sâmbătă, 11 octombrie, de ziua ei, actriţa Olga Tudorache, de zeci de ori premiată pentru artă, a băut Jack Daniel’s pe scenă, supărată că acesta „miroase a ploşniţe“. Şi-a interpretat strălucit rolul şi portretul, aidoma creionat în piesa „Portretul doamnei T“, de Ana Maria Bamberger, spectacol în regia Lianei Ceterchi. Această reprezentaţie a încheiat secţiunea concurs a Festivalului Dramaturgiei Româneşti, organizat de Teatrul Naţional Timişoara în perioada 4-12 octombrie.
Ora 19.00. Soneria sună. O mare de oameni care au aşteptat în faţa impozantei clădiri se îndreaptă, încet, spre locuri. Durează zece minute ca sala să se umple ochi. Se lasă liniştea. Întuneric. Pe fundalul scenei se proiectează portrete vechi ale actriţei, în rame sculptate. Pe scenă, decorul e minimalist: două scaune, un fotoliu imaculat şi o măsuţă, un birou - desosebit de elegantă. În stânga, o uşă stilizată: are sonerie şi plăcuţă pe care scrie „Doamna T. nr. 11“. Dintr-o dată, spaţiul prinde lumină, iar biroul muzical începe să strălucească de parcă ar fi din aur. Din culise apare doamna T. Olga Tudorache e verticală, cu o rochie simplă, negru cu gri. Se sprijină în baston şi înaintează în timp ce o sală întreagă îşi ţine respiraţia: e chiar ea, oare-şi joacă rolul?
Cum stau lucrurile, explică chiar ea, într-o declaraţie pentru caietul-program al festivalului. „Piesa aceasta este cu adevărat povestea mea. Nu am jucat nicio clipă un personaj pentru că nu era nevoie. Cine vrea să ştie ceva despre mine, să mă vadă jucând“, spunea Olga Tudorache.
EXCELENŢĂ
O viaţă pentru teatru
„Acum 35 de ani am văzut-o jucând prima dată şi-am rămas îndrăgostit“, spune, cu glasul gâtuit de emoţie, un profesor pensionar care după Revoluţie a cochetat cu presa. Olga Tudorache s-a născut acum 79 de ani, la Oituz. Piesa „Portretul Doamnei T“, scrisă de Ana-Maria Bamberger special pentru marea actriţă, se joacă la ArCuB din 6 mai. Piesa a avut mai întâi premiera radiofonică, în noiembrie 2006, după care s-a plimbat la Tel Aviv, a fost premiată de UNITER în aprilie anul trecut şi i-a adus Olgăi Tudorache Premiul de Excelenţă „Omul anului 2006“. Pe de altă parte, „Portretul Doamnei T“ este a treia piesă scrisă de Ana-Maria Bamberger „cu dedicaţie“ pentru Olga Tudorache (după „Noiembrie“ şi „Peşte cu mazăre“).
Olga Tudorache în "Un ete inoubliable (1994)":