Celebrul actor a explicat pentru EVZ de ce personajul pe care îl joacă în "Scufiţa roşie" e şi shakespearian, şi "Dracula fără zahăr".
Astăzi are premiera lungmetrajul "Scufiţa roşie", de Catherine Hardwicke, a cărui distribuţie îi include pe Amanda Seyfried, Shiloh Fernandez, Max Irons şi Gary Oldman, ultimului revenindu-i rolul părintelui Solomon.
Filmul poate fi văzut din 8 aprilie la Hollywood Multiplex (Bucureşti şi Oradea), Cinema PRO, The Light Cinema, Movieplex, Cityplex Bucureşti, Odeon Cineplex Cluj şi reţeaua Cinema City (Bucureşti - Sun Plaza şi Cotroceni; Arad, Bacău, Baia Mare, Brăila, Cluj, Iaşi, Piteşti şi Timişoara).
Actorul Gary Oldman a vorbit despre faptul că, oricât de fantastică e povestea, găseşte "realitatea" între coperţile scenariului.
EVZ: Când interpretaţi un personaj care este totodată un om posedat, simţiţi nevoia să vă struniţi sau vă permiteţi să deveniţi posedat ca actor şi să săriţi calul? Gary Oldman: Păi, sper că nu sunt posedat ca actor, dar, dacă aş fi fost, aş fi avut-o pe Catherine (Hardwicke n.r.) să mă strunească. Depinde de ce joci. În cazul de faţă e un basm care capătă o întorsătură întunecată pe fondul unei poveşti oricum sumbre, aşa că poţi depăşi limitele obişnuite. Încerc să spun că eu l-am văzut pe Solomon ca fiind oarecum shakespearian.
Cum de s-a implicat Leonardo Di- Caprio în calitate de producător? Cred că a fost ideea lui. Căuta un proiect pentru casa lui de producţie, discuta cu Lukas Haas şi i-a spus: "Hei, ce zici de «Scufiţa roşie»? Pe asta n-am făcut-o. Una din puţinele pe care nu le-am făcut".
Cum ţi s-a părut că joacă Amanda? E talentată şi camera o adoră. Adică, de fiecare când o vedeam pe ecran îmi venea să spun: "Dumnezeule, uită-te la faţa aceea!"
De câte ori joci criminali nebuni, pe comisarul Gordon (din franciza "Batman" – n.r.) sau pe părintele Solomon, aduci mereu plauzibilitate personajelor tale. Cum găseşti realitatea din aceste poveşti fantastice?Realitatea este ce apare într-o pagină. Nu mă îndepărtez niciodată prea mult de "rama" scenariului. Cred că dacă este bine scris, îţi transmite toate indiciile şi răspunsurile sunt acolo. Dacă scenariul nu e bine scris, munceşti prea din greu şi îţi dai seama de asta. Dar fiecare personaj necesită o abordare diferită. Fiecare personaj vine cu propriul set de obstacole pe care trebuie să le depăşeşti. Acest rol este Dracula Lite pentru mine (râde). Părintele Solomon e un văr de-ai lui Dracula. Dar cuvintele potrivite sunt adevărata ta hartă a lumii. În cazul de faţă, personajul era bine definit încă din pagină. Toate indiciile erau acolo.
Poţi să vorbeşti despre simbolismul culorii roşii din film? Cred că îl descoperi în film dacă asta cauţi. L-am fi dus mai departe dacă lungmetrajul ar fi fost destinat adulţilor. E o poveste sumbră. Nu mai ştiu cât de tânăr eram când am auzit-o. Înseamnă că eram prea mic ca să îmi aduc aminte. Poate "Scufiţa roşie" e şi un mod de a-ţi proteja copiii. Le spui astfel de poveşti ca să nu plece de capul lor, ca să te asiguri că nu îi scapi din ochi.
În povestea de la care aţi pornit, Scufiţa roşie se salvează. Îl păcăleşte pe lup şi fuge. Era mai degrabă o poveste de aventuri în care ea este ademenită într-o situaţie periculoasă şi scapă cu ajutorul iscusinţei ei. Da. Ceea ce am observat la basme este că a fi bun e diferit de a fi agreabil. Personajul meu, Solomon, este pozitiv, dar nu agreabil.
Personajul tău are o vestimentaţie foarte variată. Costumele te ajută când vine vorba de interpretare? Dacă se spune ceva, atunci e că vestimentaţia este metodă. Eu cred, pur şi simplu, că te alegi cu hainele şi cu pantofii, treci la filmare şi încerci să te distrezi cât de bine poţi. Şi că talentul este metoda. În armură nu m-am distrat foarte bine.
Este ceva ce ai învăţat de la actorii tineri? Se poate să mă fi plimbat pe platou în roba mea violet şi imitând diferite voci caraghioase, dar le-am aruncat o privire actorilor tineri şi mi-am spus: "Ăştia sunt nişte tineri care arată bine". Ce m-a motivat în primul rând să joc în film a fost dorinţa de a lucra cu Catherine. Ce spune Amanda e adevărat, ea chiar pare să ştie ce îşi doresc copiii. Are un fel de... nu-l poţi defini, dar funcţionează. Are perspective reale.