Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți s-a născut în secolul al XIV-lea în orașul Rădăuți din părinți dreptmăritori creștini.
Leontie intră în monahism când este întemeiată la Rădăuți Mănăstirea Bogdana, cu hramul „Sfântul Nicolae”, de către Bogdan I, primul domnitor al Moldovei. Aici este tuns monah și primește numele de Lavrentie.
Mai târziu se retrage în sihăstrie în codrii Rădăuților, pe Valea Putnei, unde se nevoiau mulți călugări îmbunătățiți care îl îndrumă pe Lavrentie în viața călugărească.
În jurul lui se adună mulți ucenici și devine egumen al obștii monahale în creștere, arată un documentar realizat de agenția Basilica. Pentru această comunitate Cuviosul Lavrentie întemeiază schitul Laura (Lavra) care va deveni cunoscut sub numele de Schitul lui Lavrentie, prima sihăstrie din nordul Moldovei.
Mai târziu construiește o mică biserică din lemn într-o poiană, în jurul căreia avea să se formeze noul schit. Potrivit tradiției, la acest schit avea să se retragă mai târziu și Sfântul Daniil Sihastrul, sub povățuirea egumenului Lavrentie.
În anul 1402 Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întemeiază Episcopia Rădăuților, Biserica Mănăstirii Bogdana devenind Catedrală Episcopală. Cuviosul Lavrentie era cunoscut de domnitor, cler și mitropolitul Sucevei și tocmai pentru aceasta este ales să devină conducătorul Episcopiei.
Cuviosul Lavrentie, deși nu își dorea aceasta, primește hotărârea și îl lasă în locul său ca egumen al schitului Laura pe cuviosul Daniil Sihastrul, ucenicul său.
Ca episcop al Rădăuților, Lavrentie a rămas un om al rugăciunii și dragostei de aproapele, făcând milostenie și împărțind sfaturi și cuvinte de mângâiere tuturor.
Ajuns la bătrânețe, nereușind a mai face față datoriilor episcopale, s-a retras din scaun și apoi a mers la schitul pe care îl întemeiase, nevoindu-se mai departe în pustnicie.
Pentru râvna sa duhovnicească, Cuviosul Lavrentie a ajuns la măsura desăvârșirii, fiind binecuvântat și cu darul înainte-vederii și al vindecărilor.
Cunoscându-și mai dinainte vremea sfârșitului său, cuviosul Lavrentie a cerut să fie tuns în chipul schimniciei, primind numele de schimonahul Leontie. Chemându-i la el apoi pe toți frații și ucenicii, și-a luat rămas-bun de la obște, apoi și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului.
A fost înmormântat de ucenicii săi în biserica de lemn a schitului, ctitoria sa. La mormântul lui veneau mulți să se închine, iar acolo se săvârșeau și multe vindecări de boli.
La auzul acestor vindecări, credincioșii și clerul episcopiei de la Rădăuți au cerut mitropolitului Moldovei binecuvântare ca să strămute sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți în Catedrala Episcopală.
Mitropolitul Moldovei a fost de acord, astfel că sfintele moaște aduse în catedrala din Rădăuți și așezate în partea dreaptă a naosului.
Și aici veneau zilnic mulți credincioși și primeau vindecare de boli și ajutor în necazuri.
În anul 1639, orașul Rădăuți a fost jefuit de o ceată de tâlhari veniți de dincolo de hotarele de nord ale Moldovei, aceștia furând, între altele, și racla cu moaștele Sfântului Ierarh Leontie.
Moaștele n-au mai fost găsite multă vreme. Apoi, o parte din moaștele Sfântului au fost redescoperite ca urmare a unor cercetări arheologice de la sfârșitul secolului trecut.
În anul 1783, când Moldova de nord a fost ocupată de trupele austriece, mănăstirea Bogdana a fost desființată, călugării risipiți iar biserica transformată în biserică de parohie, astfel că, în timp, cultul sfântului Leontie s-a pierdut.
Ulterior, și biserica schitului Laura a devenit biserica parohială a satului Laura.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1992 să cinstească așa cum se cuvine pe Sfântul Leontie de la Rădăuți.
În același an s-a făcut proslăvirea sa ca sfânt, fiind rânduită ca dată de prăznuire a acestuia ziua de 1 iulie.
Moaștele Sfântului Ierarh Leontie, împreună cu cele ale Sfântului Teodosie de la Brazi, au fost puse într-o raclă și reașezate în biserica Mănăstirii Bogdana din Rădăuți.