Odessa - 22 octombrie 1941, o înfrângere uriașă pentru Ion Antonescu. Cum a sărit în aer Comandamentul Român din Odessa

Odessa - 22 octombrie 1941, o înfrângere uriașă pentru Ion Antonescu. Cum a sărit în aer Comandamentul Român din Odessa.

Războiul din Ucraina ne face să ne aducem aminte aspecte din participarea României pe frontul celui de Al Doilea Război Mondial.  Odessa va ajunge din octombrie 1941 până în martie 1944, capitala Transnistriei, Guvernământ românesc, creat cu sprijinul lui Hitler, loc în care au avut loc crunte masacre îndreptate împotriva evreilor din Odessa.

Nu vom intra în amănunte, ci vom descrie evenimentul care l-a determinat pe Antonescu să înceapă masacrele: aruncarea în aer a Comandamentului românesc.

Antonescu a dat vina pe evreii comuniști (fusese o întreprindere a NKVD ului sovietic, unii  activiști comuniști evrei putând fi cel mult de ajutor), însă cred că a fost un pretext, pentru că în mintea lui Antonescu, ideea „curățirii terenului”, idee de sorginte nazistă (definitivată de Hitler, Eichmann la Wansee înianuarie 1942) exista deja, dat fiind pogromul de la Iași din 27 -30 iunie 1941. Antonescu vedea Transnistria drept un uriaș lagăr românesc pentru evrei și țigani în care aceștia să fie exterminați.

Odessa ocupată - oare a fost necesară ocuparea Odessei din punct de vedere militar?

Odessa a fost ocupată de români pe data de 16 octombrie 1941, ora 16.00, primele trupe intrând la ora 10.30. Armata a 4-a Română care avea peste 300 000 soldați a luptat din 8 august până pe 16 octombrie, pierzând aproape 93 000 soldați (morți, răniți, dispăruți), în tinp ce sovieticii au pierdut circa 41 000 soldați. Armata a IV-a a fost retrasă pentru refacere. Culmea este că pe aceasta s-au bazat inițiatorii actului de la 23 august 1944 pentru răsturnarea lui Antonescu.

Ca și Mussolini în Grecia, Antonescu avea nevoie de o victorie personală, dar la Odessa, ca învingător a pierdut dublu față de învinși. Nici până azi, istoricii militari n-au găsit o justificare strategică a cuceririi Odessei.

Odessa  - zguduită de explozie!

Că ofițerii români erau departe de modelul de gândire, acțiune tactică și comandă se știa. Hitler însuși considera că majoritatea ofițerilor români își aveau gradele numai pentru că soțiile lor se culcau la propriu cu superiorii soților. Nu e deloc măgulitor pentru cei ce laudă profesionalismul lui Antonescu. Hitler a fost un monstru un criminal, dar a fost aliat cu Antonescu, alt criminal, iar informația este clar că venea de la spionajul german din România.

Modul cum arată scenariul exploziei din 22 octombrie ora 17.35 pare desprins din „filmele de comedie de război”.  NKVD interceptase deja planurile românești în că Odessa ar fi fost cucerită. Generalul Ion Glogojanu, comandantul militar al orașului ia deczia instalării comandamentului în fosta clădire a NKVD ului din Odessa. Nu se știe dacă nu cumva Abwehrul lui Canaris lăsase cumva să scape informația la sovietici.

Planul era ca explozia să fie activată printr-o transmisie radio cu emitere din Crimeea, spre Odessa. Generalul Glogojanu, 15 ofițeri români, 4 ofițeri germani, 46 subofițeri și soldați, mai mulți civili mor. Cifra ar fi de 100 persoane. Explozia de la ora 17.35, a după amiezii de 22 octombrie și-a atins scopul.

„Ai luptat ca un erou, ai murit ca un prost”

Chiar Ion Antonescu va spune la funeraliile generalului Glogojanu: „Ai luptat ca un erou pentru Odessa, ai murit ca un prost”.

Din păcate, Antonescu avea dreptate. Există informații adunate de Cristian Bândea potrivit căreia primarul român al Odessei Gherman Pântea aflase de la o rusoaică despre minarea clădirii comandamentului. Primarul a informat comandamentul militar dar a fost ignorat.

Restul...se știe...

Ca un post-scriptum, nu putem ști exact, dar putem bănui că Antonescu avea nevoie și de un pretext pentru a dezlănțui Holocaustul evreiesc. Din păcate, evreii din Odessa au plătit nevinovați un preț greu: din 22 octombrie seara și până în noiembrie 1941, au fost uciși între 34 000 și 56 000 evrei din Odessa.