Pe 2 iunie, Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.
Născut la sfârșitul secolului al XIII-lea la Trapezunt (astăzi, Trabzon, în Turcia), tânărul Ioan s-a arătat de mic dornic de învățătură, pe care a primit-o de la familie și de la preoții din cetate.
La vremea pătimirii sale, se ocupa cu negustoria împreună cu tatăl său, străbătând cetățile de pe malul Mării Negre.
O mare parte din câștig îl dăruia săracilor.
Mai mult, în timpul călătoriilor sale, propovăduia Cuvântul lui Dumnezeeu și ducea pe ape spre țărmul Mării Negre mărfuri bizantine alese: icoane, cădelnițe, smirnă.
Odată, în drum spre Cetatea Albă, stăpânul corabiei, un catolic pe nume Reiz, a început să-l urască groaznic pe Ioan, în urma unei discuții pe teme religioase.
Sosind la Cetatea Albă, pentru a se răzbuna, Reiz i-a spus mai-marelui cetății, un tătar de credință persană, că Ioan ar vrea să se lepede de Hristos și să se închine soarelui și idolilor păgânești.
Încântat, tătarul l-a chemat la el pe Ioan, care însă a dezmințit informația, arătând că totul este o greșeală.
Înfuriat, guvernatorul cetății l-a supus la chinuri grele, pe care Ioan le-a răbdat cu vitejie și statornicie în credință.
După acestea, legat fiind de coada unui cal și târât prin cetate, și-a vărsat sângele pe ulițele cetății, primind batjocură și scuipări. Apoi, i s-a tăiat capul.
Ioan avea numai treizeci de ani.
După mai bine de șapte decenii de ședere a moaștelor sale în Cetatea Albă, evlaviosul domn Alexandru cel Bun îl aduce pe sfânt spre cinstire în binecuvântata țară a Moldovei, în anul 1415.
În urmă cu cinci secole, când biserica Mirăuți a devenit neîncăpătoare pentru mulțimea de credincioși ce veneau la moaștele Sfântului Ioan, numit cel Nou, fiul lui Ștefan cel Mare, Bogdan, ridică o biserică cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, în care este adusă și racla Sfântului.
Aici, Biserica îl prăznuiește cu alese cântări de Sânziene, pe 24 iunie, în fiecare an.
În 1950, Sfântul Sinod a stabilit ca zi de cinstire și 2 iunie, ziua când Sfântul Ioan a săvârșit o mare minune, salvând Suceava de pârjolul cazacilor zaporojeni, în 1622.