Occidentul va plăti curând pentru trădarea lui Biden. Încăpățânarea președintelui american le transmite teroriștilor că barbaria va fi răsplătită.

Trădarea lui Biden: a aprobat un veto terorist asupra dreptului de autoapărare al Israelului

Adversarii noștri globali - China, Rusia, Iran și marionetele lor - probabil că se minunează de ce noroc i-a lovit în acest moment în care președintele Joe Biden efectiv aprobă un veto terorist asupra dreptului de autoapărare al Israelului.

Amenințarea fățișă fără precedent a președintelui de a sista aprovizionarea cu armament a Israelului „dacă vor intra în Rafah”, precum și un raport public al Departamentului de Stat privind modul în care a purtat Israelul războiul, reprezintă răni auto-pricinuite unei alianțe vitale. Israelul nu a răspuns încă public, însă are de făcut o alegere crucială între a trimite armata în Rafah sau nu. Nici una dintre variante nu e atractivă, date fiind consecințele potențiale.

Încăpățânarea lui Biden constituie o greșeală din mai multe puncte de vedere. În primul rând aliații apropiați ar trebui să discute doar în privat în vreme de război. Sigur că mai au loc și scurgeri de informații, adesea chiar deliberate, însă menținerea măcar a unei minime confidențialități e esențială pentru a se putea repara ulterior daunele apărute la nivel guvernamental și personal.

Motivele lui Biden nu sunt atât de nobile pe cât ar vrea să credem

A te lua la harță în toiul războiului e imprudent, ba chiar infantil, întrucât sunt afectate respectul și încrederea care trebuie conservate între aliați în vremuri de criză și tensiune. Înlesnirea propagandei înmânată pe tavă puterilor ostile nici nu se poate cuantifica. Iar dacă Biden e dispus să-l abandoneze pe unul dintre cei mai prețuiți parteneri ai Americii, ce le transmite acest lucru partenerilor mai îndepărtați și mai puțin privilegiați decât Israelul? Oare ce simte acum Ucraina? Dar Taiwanul?

În al doilea rând, motivele lui Biden nu sunt atât de nobile pe cât ar vrea el să le credem. Nu vorbim aici de curaj. Pe plan intern președintele stă prost în sondaje comparativ cu Donald Trump [ultimul sondaj îl arată sub Trump în cinci din cele șase state decisive - n.trad.], iar dezertările la candidații micilor partide i-ar putea torpila șansele de realegere.

La alegerile primare din state decisive precum Michigan un mare număr de democrați au votat „neangajat”, ceea ce reprezintă un risc major ca ei să nu iasă la vot în noiembrie. Personalul Casei Albe s-a dat peste cap să recucerească circumscripții democrate esențiale, dar până acum nu a reușit. Elizabeth Warren, care a declarat că Israelul s-ar putea face vinovat de „genocid” în Gaza, ilustrează grăitor această problemă.

Precedentul Reagan nu se aplică

Ironia sorții face ca, deși Biden și-a bazat calculele externe pe politica internă, mutarea lui să riște să provoace o reacție adversă. Republicanii i-au respins unanim abordarea, alături de o parte semnificativă a democraților. Amenințarea lui Biden reflectă slăbiciune, venind la numai câteva săptămâni după eforturile lui disperate de a presa Israelul pentru a nu recurge la represalii masive după atacul iranian cu drone și rachete.

Partizanii președintelui invocă măsura lui Ronald Reagan de a suspenda livrările de arme către Israel atunci când acesta îi lovea pe palestinienii din Liban, însă cele două situații sunt complet diferite. Relația SUA-Israel era la acea vreme de ordin moral și istoric, iar nu strategic, cum este astăzi. De fapt însuși Reagan avea să stabilească ulterior relația strategică SUA-Israel. Biden a promis în mod repetat „sprijin neclintit” pentru Israel după 7 octombrie, însă ulterior a derapat enorm de la acea poziție.

În fine, și cel mai important, substanța amenințării lui Biden și raportul extrem de nesatisfăcător al Departamentului de Stat expun greșelile și confuzia administrației într-un mod care i-ar putea bântui și pe președinții următori.

Raportul Departamentului de Stat, incoerent și contradictoriu, arată prejudecățile anti-Israel ale Democraților

Lupta de aproape într-un mediu urban complex, pentru a nu mai pomeni de extraordinara rețea de tuneluri a Hamas, e un lucru pe care armatele occidentale preferă să-l evite.

Deloc surprinzător, raportul Departamentului de Stat e incoerent și contradictoriu, reflectând de bună seama sentimentele anti-Israel existente în multe birouri ale sale, dar și o anumită schizofrenie a cadrelor politice din administrația Biden. Raportul suferă de lipsă de detalii, or informațiile trunchiate sunt dificil de evaluat în absența contextului adecvat - acesta fiind și motivul pentru care o socoteală onestă și limpede poate fi făcută cel mai bine după război, iar nu în toiul luptelor.

Faptul că în zonele de luptă există civili obligă Israelul - și de fapt oricare combatant - să se asigure că lovește doar ținte militare și că numărul victimelor civile nu e mai mare decât cel care poate fi considerat acceptabil în raport cu importanța țintei militare vizate. La Rafah Israelul urmărește să elimine vârful ierarhiei de control și comandă al Hamas, precum și unitățile militare organizate care i-au mai rămas, toate acestea fiind în mod clar ținte legitime.

Biden aprobă un veto al teroriștilor

E inacceptabil ca Israelul să fie împiedicat să-și îndeplinească aceste obiective legitime de autoapărare doar pentru că teroriștii sunt într-atât de barbari încât sunt dispuși să-și sacrifice propria populație civilă pentru a se salva pe ei înșiși.

Dacă acest lucru e ce vrea Biden să spună atunci când obiectează la intrarea Israelului în Rafah, atunci el pur și simplu nu face altceva decât să aprobe un veto al teroriștilor. Și totuși, vina morală pentru uciderea civililor din Gaza îi revine Hamasului, iar nu Israelului.

Nu știm ce va mai urma, dar ce știm e că alegerea decisivă e acum în terenul cabinetului de război al Israelului. Amenințarea neinspirată a lui Biden de a abandona statul evreiesc va fi în centrul unei dezbateri considerabile. Nu necesită însă nici o dezbatere concluzia că uneltirea lui Biden se va întoarce să-l bântuie pe el, America și întregul Occident.

(Articol de John Bolton, fost consilier pe probleme de securitate națională al președinției SUA, The Telegraph; Traducere: Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA)