Regimul Gaddafi a bătut ieri în retragere în faţa iminentei intervenţii militare a statelor occidentale după rezoluţia Consiliului de Securitate de joi noapte care autorizează stabilirea unei zone de excludere aeriană deasupra Libiei.

Decizia, adoptată după ce Rusia şi China, membri permanenţi şi cu drept de veto, s-au abţinut de la vot, mai autorizează şi orice măsură necesară protejării civililor libieni de forţele armate ale regimului Gaddafi, o formulare care poate fi tradusă şi printr-o intervenţie militară în statul nord-african.

Obiectivul acestei rezoluţii este îndepărtarea lui Muammar Gaddafi, a sintetizat ieri secretarul american de stat, Hillary Clinton.

Mobilizare aeriană

După ce SUA, Marea Britanie şi Franţa, ţările occidentale care au înaintat proiectul de rezoluţie, cu sprijinul ţărilor arabe, au anunţat mobilizarea de forţe aeriene pentru aplicarea deciziei ONU, regimul de la Tripoli s-a grăbit să anunţe încetarea imediată a tuturor operaţiunilor militare împotriva rebelilor.

Deşi martorii au vorbit în continuare de atacuri asupra rebelilor, decizia regimului nu va schimba cu nimic situaţia din teren, a avertizat Parisul, unul din cei mai fermi susţinători ai unei intervenţii armate în Libia.

De altfel, surse franceze lansaseră ieri şi cel mai ferm avertisment adresat regimului de la Tripoli, şi anume că atacurile aeriene asupra forţelor sale se vor concretiza cât mai curând.

Într-un discurs rostit în faţa deputaţilor, premierul britanic David Cameron a declarat că Marea Britanie va transfera aparate de vânătoare Tornado şi Typhoon şi avioane-cisternă la bazele situate cât mai aproape de spaţiul libian, cel mai probabil la bazele din Cipru, de unde "vor putea trece la acţiunile necesare".

Bazele militare din Italia, Franţa şi Spania ar putea, de asemenea, fi utilizate în timpul misiunii internaţionale. Pentagonul a refuzat să ofere detalii despre implicarea militară în operaţiunile din bazinul mediteraneean în care transferase încă de acum o lună un grup naval de luptă.

Guvernul francez a reconfirmat că va participa la operaţiunile militare, în timp ce Norvegia şi Danemarca examinează posibilitatea trimiterii de avioane de luptă F-16 în regiune. Polonia îşi va pune la dispoziţie avioanele de transport, iar Spania alte "mijloace navale şi aeriene", au anunţat guvernele celor două ţări.

Germania, care s-a abţinut la votul de joi noapte din Consiliul de Securitate şi se opune în continuare unui atac împotriva forţelor pro-Gaddafi, examinează posibilitatea participării indirecte la misiunea militară. Mai concret, Berlinul vrea să suplimenteze numărul de piloţi militari de pe frontul afgan pentru a permite americanilor să îşi transfere personalul în apropierea Libiei.

Dintre statele arabe, Qatarul şi Emiratele Arabe Unite au anunţat că se vor alătura fără rezerve operaţiunilor militare.

România urmează să analizeze dacă şi sub ce formă va participa la această misiune internaţională
, a declarat ieri ministrul de externe, Teodor Banconshi.

Planul de luptă

Potrivit BBC, zona de excludere aeriană deasupra Libiei implică două tipuri de misiuni: prima este supravegherea permanentă a spaţiului libian, iar cea de-a doua constă într-o eventuală intervenţie în cazul în care regimul Gaddafi nu respectă decizia ONU şi ridică avioane de la sol pentru a ataca fieful rebelilor de la Benghazi. O serie de raiduri aeriene ar începe cu distrugerea bateriilor antiaeriene libiene, susţin experţii militari.

În orice caz, ambele operaţiuni, în special cele care implică atacuri directe, trebuie susţinute de informaţii de la sol, oferite fie de rebeli, fie de agenţi secreţi occidentali, pentru a se evita pierderi civile.

Deocamdată nu se ştie ce stat va coordona aceste operaţiuni, discuţiile în acest sens fiind în derulare. NATO rămâne să anunţe dacă se implică sau nu efectiv în această misiune.

SEMIEŞECURI

Zonele precedente de excludere aeriană – Irak şi Bosnia – au avut rezultate limitate

Analiştii militari subliniază că măsura impunerii unor astfel de restricţii aeriene, aşa cum s-a întâmplat în timpul războiului din Bosnia şi al primului conflict din Irak, are un succes limitat. Un astfel de dispozitiv are rolul de a interzice survolarea unei zone bine determinate. Avioanele care vor să părăsească teritoriul libian vor trebui să ceară o autorizaţie înainte de a decola. Fără această autorizaţie, ele sunt considerate avioane inamice şi pot fi doborâte de aparatele de zbor care supraveghează respectivul spaţiu aerian închis.

În paralel, apărarea antiaeriană nu are dreptul să fie activă în această zonă. Din nefericire, experienţele precedente s-au dovedit a fi semieşecuri, scrie agenţia AFP, preluată de Agerpres. În cazul Bosniei, zona de excludere aeriană a fost instituită în 1992 pentru a separa beligeranţii. Cum interdicţia nu a fost respectată, ONU a adoptat o altă rezoluţie pentru a autoriza utilizarea forţei. Nici această măsură nu a fost suficientă pentru a opri războiul, astfel că Occidentul s-a văzut în final obligat să intervină militar în vara anului 1995.

În 1991, stabilirea unor zone similare în nordul şi sudul Irakului nu l-a împiedicat pe Saddam Hussein să înăbuşe în sânge mişcările civile de opoziţie. Mai mult, aviaţia militară irakiană a încălcat în mod repetat interdicţia aeriană.